Cize, aşa cum o alintă apropiaţii pe Cesaria Evora, le-a oferit românilor care au umplut joi seară Sala Palatului o oră şi jumătate de visare, de emoţie, de încântare.

Aflată pentru a patra oară în România, diva şi-a făcut apariţia pe scenă desculţă, aşa cum şi-a obişnuit admiratorii. Sobră, nemişcată în lumina reflectoarelor, cu privirea lunecând departe, şi-a cântat tristeţea, bucuria, iubirea. Şi-a fumat tacticoasă ţigara, cu mişcări îndelung exersate, cu nesaţ şi infinită cochetărie. Poate un pic mai obosită decât o ştiam, la cei 68 de ani pe care i-a împlinit în luna august, Cesaria nu a uitat să glumească.

A făcut semn sălii să-i tăinuiască viciul când şi-a scos hoţeşte pachetul cu tutun, s-a tras sperioasă de lângă saxofonist când instrumentul a atins o notă mai înaltă, a zâmbit timid izbită de aplauzele nesfârşite ale publicului. Cize lasă muzica să vorbească în locul vorbelor, lasă gesturile lente ale mâinilor să povestească, lasă ochii cu pleoape grele să-i conducă spre sufletul ei pe cei care o ascultă. Trupul îmbătrâneşte, însă vocea a rămas la fel de puternică, de clară, de tânără.

Despre Cesaria se spune că nu face repetiţii înainte de concerte. Poate pentru că a repetat mereu, în faţa oamenilor, de când şi-a început cariera, pe când avea 20 de ani. Drept dovadă, joi seară, regina mornei (combinţie între fado portughez şi blues) şi-a stabilit repertoriul pe scenă, vorbind cu pianistul. Cei opt muzicieni care au acompaniat-o la saxofon, chitară, vioară, percuţie, pian şi la instrumentul tradiţional, cavaquinho, dar şi vocal, alături de jocul de lumini menit să sublinieze farmecul pieselor, au întregit un recital care a uns pe suflet. "Besame mucho", una dintre cele două piese de bis, a ridicat sala în picioare. S-a aplaudat până când Cesaria a fugit de pe scenă... de prea multă iubire.

Cize, aşa cum o alintă