"Accesul liber şi neîngrădit la locuinţă este un drept al fiecărui cetăţean" sau cel puţin aşa spune Legea locuinţei, votată de Parlamentul României în urmă cu aproape 13 ani. Pentru mulţi dintre noi, accesul este într-adevăr liber, dar totuşi îngrădit deseori de situaţia financiară.

În acest caz, soluţia rămâne chiria, dar şi aici intervin multe probleme, majoritatea cauzate de neînţelegerile dintre proprietar şi chiriaşi. Rezolvarea nu este lesne de găsit, întrucât până în prezent în ţara noastră nu există o lege a chiriilor.

CONTRACTUL DE ÎNCHIRIERE

În lipsa unui cadru juridic în folosul chiriaşilor şi al proprietarilor, cel mai indicat este contractul de închiriere, care trebuie negociat de la început. În Legea nr. 114/1996, capitolul 3, cunoscută şi ca Legea locuinţei, există un cadru general cu privire la închiriere, însă elementele juridice sunt foarte puţin detaliate. Publicată în Monitorul Oficial nr. 835 din 11/12/2008, legea vă poate folosi ca punct de plecare pentru contractul care reprezintă singura garanţie că ambele părţi îşi vor respecta drepturile şi îndatoririle.

"În contractul de închiriere se pot trece articole speciale, agreate de ambele părţi, care prevăd clar cine e obligat să aibă grijă de starea instalaţiilor, a uşilor şi ferestrelor, de reparaţiile curente, plata întreţinerii şi relaţia cu alţi furnizori", spune Maria Seder Neda, analist imobiliar la Imopedia.

DREPTURI ŞI ÎNDATORIRI

La încheierea contractului de închiriere trebuie să ţineţi cont de drepturile şi îndatoririle părţilor, aşa cum apar ele în legea menţionată. Astfel, proprietarul se obligă să predea chiriaşului locuinţa în stare bună de folosinţă, să ia măsuri pentru repararea şi menţinerea în stare de siguranţă a imobilului, să întreţină în bune condiţii clădirea, dar şi anexele şi spaţiile comune ale acesteia, precu