Mersul tot inainte prin locuri pe care le vezi pentru prima data poate crea dependenta si schimba permanent vieti. Marturii stau cartile sau, mai nou, blogurile celor care au plecat de acasa spre casa, pe cealalta parte a lumii.
Calatoriile nu au nimic in comun cu vacantele sau concediile. Pentru unii sunt la fel de normale ca si mersul cu autobuzul la serviciu. Doar ca in loc de 30 de minute, fac 30 de ore.
Oricat de ciudat poate suna pentru cineva care a fost invatat ca in viata trebuie sa faci radacini cu o casa, o masina si o cariera, lumea e plina de oameni care se plimba de colo pana colo. Altii si-au creat un stil de viata la fel de calculat ca si corporatistii: sase luni la serviciu, sase luni pe drum.
Din ce traiesc? Din mai nimic. Dar de cat ai avea nevoie daca nu ar trebui sa platesti chirie, intretinere, lumina, cablu, telefon mobil, benzina, asigurari, rovignete, impozit si ratele la alte lucruri pe care a trebuit sa le ai pentru ca locuiesti la oras si esti presat de societate sa cumperi? De mai nimic.
Asta nu inseamna ca te duci sa cersesti in Spania. Inseamna ca lucrezi, doar nu o faci dintr-un birou si nici dintr-o cladire de otel cu geamuri care nu se deschid.
Datorita Internetului e chiar mai usor de facut azi decat in perioada de glorie a vagabonzilor cand oamenii nu aveau nimic de pierdut si plecau pe alt continent sa isi incerce norocul.
Cateodata libertatea nu se plateste
Deci ce ai putea sa faci cand esti plecat de cateva luni si vrei sa mai mergi inainte ceva timp?
Daca iti place sa scrii, poti sa o faci si pentru altii. Intre doua conexiuni la Internet ai destul timp sa descoperi subiecte bune. Sau poti pur si simplu sa povestesti ce vezi, cat mai detaliat. Daca o faci bine, poate intr-o zi o sa primeste jobul ravnit de orice calator. Sa fii platit
