Anuntarea candidaturii lui Traian Basescu nu mai era de mult timp o chestiune de "daca", ci doar una de "cand". Era imposibil de crezut ca Traian Basescu bate tara in lung si in lat doar pentru a lua pulsul poporului si a-si arata apropierea prezidentiala fata de acesta sau ca tunde ori pentru ca si-ar fi descoperit o noua vocatie mistuitoare.
Dupa cum nici preafrumoasa imagine de presedinte echidistant si superior nu a fost creata pentru ca Traian Basescu ar fi cunoscut un seism interior, fara vreun interes electoral de rebranduire.
In privinta lui "cand", era clar ca presedintele va astepta a treia si, oare?, ultima lansare a lui Mircea Geoana pentru a-i taia ecourile si deci caimacul si asa subtiat semnificativ de socul iesirii de la guvernare a PSD.
Ramanea doar problema lui "unde" si "cum"
"De de acum Sannnicolau Mare pentru mine a devenit un loc important, locul in care presedintele in functie anunta ca va mai candida pentru un mandat. Multa lume imi pune intrebari si stiu ca si dumneavoastra aveti intrebari. Probabil una dintre ele este daca voi candida. Va spun ca da, voi candida. Cel mai bun lucru e sa faci lucruri la care nu te astepti. Eu nu ma asteptam sa imi anunt candidatura la Sannicolau Mare, dar ma bucur ca am facut acest lucru in mijlocul unor oameni ca dumneavoastra. Acum stiu ca este decizia corecta".
Unde? Nu in mijlocul unei sali pline cu activ de partid isterizat, ci intr-o localitate relativ anonima din vestul tarii.
Cum? Nu insotit de discursuri inflamate si mobilizatoare, pline de osanale si sloganuri, ci in mijlocul oamenilor simpli care i-au oferit, nu-i asa, inspiratia divina a caii drepte.
Traian Basescu nu este, de fapt, imprevizibil. El isi urmeaza neabatut strategia antisistem aplicata de luni bune. Putea la fel de bine sa faca anuntul, dupa care ziaris
