Clădirea a fost reconstruită în 1487, la 30 de ani după incendiu. A servit ca sediu al primăriei până în 1983 când aici a fost mutat Muzeul Judeţean, administraţia locală revenind aici după 1990. Cetatea Bistriţei a fost cea mai puternică fortificaţie din nord –estul Transilvaniei şi a fost, pe tot parcursul istoriei, unul dintre cele şapte  burguri în jurul cărora s-a organizat  existenţa celorlalte comunitaţi săseşti din Transilvania. Bistriţa este şi astăzi un oraş important, măcar simbolic. Simbolul Bistriţei se află pe stema ţării. Una dintre cele şapte cetăţi de pe stemă este vechiul burg bistriţean. Bistriţa apare menţionată în arhive ca oraş având stemă şi sigiliu propriu, precum şi clădire special destinată administraţiei locale - Casa Sfatului, din a doua jumătate a secolulului al XIV-lea.

Mistuită de flăcări

Clădirea  Primăriei, amplasată la intersecţia Pieţei Centrale cu strada George Coşbuc, este compusă din patru corpuri în formă de careu cu o curte rectangulară în plan central. Aici a funcţionat primăria oraşului încă din faza de închegare a nucleului urban. În anul 1457 clădirea şi arhiva de o valoare impresionată pe care aceasta o adăpostea au fost mistuite de flăcări. Pe locul acesteia s-a ridicat 30 de ani mai târziu un alt edificiu, a cărui formă se păstrează şi astăzi.Toate documentele şi chiar în planul oraşului, întocmit la 1750, clădirea apare în forma şi dimensiunile de astăzi.

Adăpost pentru artă şi istorie

La sfârşitul secolului al XVIII-lea, clădirea primăriei a cunoscut ample lucrări de reconstrucţie care au dat ansamblului actuala înfăţişare barocă târzie. Aspectul actual al imobilului se datorează refacerii suferite de clădirea primăriei la începutul secolului al XIX-lea, atunci fiind reamenajat întegul centru civic al oraşului. Faţadele au căpătat atunci o înfăţişare eclectică