Şi-a făcut datoria „ca la carte”, a escortat criminali de război, a stat sub zăngănitul ferecvent al mitralierelor, dar cea mai grea misune a rămas dorul de casă.

Este o fire dinamică, a lucrat la Detaşamentul de Intervenţie Rapidă din Timişoara şi de aceea. Nevoia de... adrenalină l-a determinat să se concureze pentru a intra în categoria celor mai bine pregătiţi jandarmi care au plecat în Kosovo.

„Am făcut şase luni de pregătire şi mă simţeam destul de stăpân pe mine pentru a face faţă unei provocări de genul Kosova, motiv pentru care am şi fost acceptat trebând toate baremele impuse. Populaţia din Kosovo ne-a primit foarte bine”, povesteşte jadarmul vâlcean. Despărţirea însă de casă a fost una nu tocmai uşoară. „Dacă pentru noi, militari, lucrurile erau clare, ştiam ce aveam de făcut, pentru familia rămasă în România, să se descurce singură, era foarte dificil” povesteşte subofiţerul. Sub comada ONU şi apoi a EUREX, fostul luptător Antitero a participat la misiuni de protecţia a VIP-urilor, misiuni de pază şi protecţie la Curtea de Justiţie din Mitroviţa, de escortare a judecătorilor internaţionali sau de menţinere a liniştii şi ordinii la tribunalele unde erau judecaţi criminalii de război.

Atacaţi cu sticle Molotov

„Momente foarte grele erau atunci când veneai dintr-o misiune, obosit, extenuat şi primeai ordine că într-o altă parte are loc o manifestare spontană a populaţiei. De fiecare dată ne-am încadrat în timpul de execuţie, iar detaşamentul românesc a fost foarte bine apreciat. Un lucru foarte bun este şi faptul că în perioada 2008-2009 niciun jandarm român nu a fost rănit. A fost un incident când ne deplasam de la bază, la Curtea de Justiţie de la Mitroviţa când am fost atacaţi cu sticle Molotov. Au aruncat în convoaie, numai că au nimerit în portiera maşinii şi eu şi colegii mei am scăpat teferi ”, povestşte jandarmul.

Rafale