Produs de albine, propolisul este în primul rând un extraordinar antimicrobian. Dar, în afara acestui renume, preparatul apicol este şi un remediu pentru tratamentul unei palete impresionante de boli. Proprietăţile curative ale acestui produs apicol ne-au fost dezvăluite de un cercetător ştiinţific principal, dr. biochimist Cristina Mateescu, de la Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Apicultură din Bucureşti (ICDAB).
„Propolisul nu trebuie privit ca un panaceu pentru că acest fapt nu duce decât la scăderea credibilităţii în potenţialul său terapeutic. Are efecte extraordinare ca antimicrobian, cicatrizant, anestezic, dar şi ca agent antioxidant natural şi de aici toată pleiada de acţiuni terapeutice care rezultă“, explică dr. Mateescu.
Propolisul (din grecescul „pro“ – „pentru“ şi „polis“ – „cetate“) este un produs de digestie al albinelor, recoltat din răşina diverşilor arbori şi amestecat cu salivă, destinat apărării stupului împotriva dăunătorilor.
Este o substanţă de culoare maronie, puţin solubilă în apă, dar solubilă în alcool. Din punct de vedere chimic, propolisul conţine răşini vegetale, flavone, substanţe antibiotice, ceară, uleiuri eterice şi o serie de minerale şi oligominerale, cum sunt fierul, cuprul, zincul, manganul.
Studiile au arătat că nu mai puţin de 21 de tipuri de bacterii, nouă specii de ciuperci parazite şi 30 de tipuri de virusuri sunt distruse de către propolis.
Tocmai datorită proprietăţilor sale antivirale, antitoxice şi antiinflamatorii, propolisul se foloseşte şi în medicaţia umană. Eficienţa sa a fost demonstrată în cel puţin 200 de afecţiuni, fiind un bun stimulator al refacerii ţesuturilor afectate de răni, tăieturi şi, mai ales, de arsuri, şi degerături.
Bolile în care este indicat
Se poate folosi pe cale orală (intern, sub fo
