Traian Chira este un moţ adus de vremuri la malul Dunării Tradiţiile mor una câte una sub apăsare tehnologiilor moderne. Dogarul Traian Chira are 79 de ani şi este de loc din comuna Avram Iancu, judeţul Alba., şi trăeşte la Galaţi. El a fost de acord să ne destăinuie secretele unui butoi ca pe vremea bunicilor
A învăţat meserie de la tatăl său, alături de care a călătorit prin toată România pentru a face butoaie. Prima comandă pe care onorat-o singur a venit din Şiria, judeţul Arad. Butoiul a fost făcut pentru un neamţ. „După ce am terminat, omul a venit la mine, m-a bătut pe umăr şi mi-a spus: gut, gut ", îşi aminteşte nea Traian, aşa cum îi spun cunoscuţii.
Chiar dacă au apărut maşini de tâmplărie moderne, care uşurează munca, nea Traian preferă să lucreze manual. Doagele sunt mai fine, spune el.
Dogarul a lucrat în toate regiunile ţării, dar cele mai multe comenzi au venit din comunele gălăţene.
Pe vremuri, în luna august a fiecărui an, dogarii obişnuiau să meargă în zonele viticole cu tradiţie. În Galaţi, meşterii trăgeau pe strada Morilor, unde stăteau cu chirie. Ei se întorceau la casele lor abia în luna decembrie, după ce onorau toate comenziile.
„Eram 14 dogari. Acum sunt singurul dintre ei care mai trăieşte”, ne-a spus meşterul cu tristeţe în glas. Marea supărarea a meşteşugarului este însă refuzul tinerilor de a descoperi secretele dogăriei.
Secretul unui butoi bun
Pentru realizarea unui butoi, nu se foloseşte material verde. Lemnul trebuie să fie uscat timp de minimum doi ani. Este obligatoriu ca uscarea să se producă în mod natural, în aer liber, la soare şi la vânt.
Cel mai bun lemn pentru vin este stejarul, iar în cazul rachiului trebuie folosit agudul. Şi mai sunt şi alte secrete pe care din păcate bătrânul dogar nu are
