Marele public din Bănie este invitat în această seară, cu începere de la ora 18.30, la Teatrul Naţional Marin Sorescu, la spectacolul “Scaunele”, de Eugene Ionesco. Regia artistică poartă semnătura maestrului Kincses Elemer.
Premiera absolută a piesei a avut loc la 22 aprilie 1952, la Teatrul Nouveau-Lancry. În cele câteva decenii care s-au scurs de atunci, spectacolul „Scaunele” a fost jucat în sute de reprezentaţii, multe dintre ele premiere memorabile. Teatrul în sine este un teatru al absurdului, care respinge realismul psihologic şi social.
Drama unor bătrâni izolaţi de restul lumii
Pesonajele, foarte vag conturate, sunt doi bătrâni, în vârstă de 94, respectiv de 95 ani, care trăiesc de foarte multă vreme izolaţi de restul lumii, într-o casă împrejmuită de ape. Temele abordate de cei doi sunt imensul gol sufletesc şi lipsa de sens a oricărui gest. Ei stau la taclale, depănându-şi aceleaşi amintiri de ani şi ani. Nonagenarii îşi exprimă regrete pentru ce ar fi putut să fie şi nu a fost. Existenţa bătrânilor a devenit un ritual aproape sfânt, de la care nu se abat în nici măcar o zi.
Un final tragic
Bătrânul pregăteşte o conferinţă de presă, la care să transmită un mesaj pe care l-a pregătit de o viaţă. Invitaţii, oameni aleşi în viziunea celor două personaje, încep să sosească, însă ei sunt invizibili pentru spectatori. Bătrâna aduce tot mai multe scaune pentru mulţimea anonimă văzută doar de ea şi soţul ei. Cele două personaje intepretate magistral de Ilie Gheorghe şi Tamara Popescu sunt acaparate de automatisme. La întrunire vine însuşi Împăratul, şi el invizibil pentru spectatori. După zeci de minute de intensă trăire sufletească, spectacolul se sfârşeşte tragic.
