Mircea Albulescu, unul dintre cei mai îndrăgiţi actori români, împlineşte astăzi 75 de ani. După 57 de ani în „robia“ teatrului, aşa cum descrie seniorul îndeletnicirea sa, Mircea Albulescu simte că şi-a câştigat publicul cu fiecare reprezentaţie. Mai citeşte şi:

Braşov: Liviu Steciuc este cel mai longeviv director al Teatrului ArlechinoIaşi: Două premiere pe scena NaţionaluluiSibiu: Spectacole şi lansări la „Radu Stanca“

În biroul său luminos, cu o bibliotecă plină de cărţi şi de amintiri în spatele său, Mircea Albulescu vorbeşte despre viaţa sa cu o naturaleţe inimitabilă. Cel pe care Matei Vişniec l-a descris drept „zeul teatrului“, crede că şi-a ales una dintre cele mai grele meserii de pe lume.

„Pe măsură ce îmbătrâneşti, trebuie să ştii exact ce poţi să mai faci, ce se cade să mai faci, ce poţi să mai fii, ce se cade să mai fii. Am găsit un cuvânt decent întru toate: decenţă“, mărturiseşte actorul.

„Toată cariera mea m-am căznit să fiu o treaptă, iar ei sunt obligaţi, prin blestemul meseriei mele, să mă nege. Cu o singură condiţie importantă: să pună altceva mai bun în loc“, spune Mircea Albulescu.

Are regrete, aşa cum are „două mâini şi două picioare“, dar sunt „pasagere“ şi au un atribut: îl „dumiresc“ în privinţa paşilor pe care îi va face de acum încolo.

A primit Premiul de Excelenţă anul acesta, la TIFF, dar pentru el cel mai mare premiu este faptul că „lumea vine seara la teatru“. „În această îndeletnicire actoricească nu este niciun lucru definitiv câştigat. Trebuie, în fiecare zi, cu fiecare prestaţie, de fiecare dată când apari în faţa publicului, să fii foarte atent pentru că trebuie să te relegitimezi în îndeletnicirea ta“, spune actorul.

„Eu spun că îndeletnicirea actoricească este când o faci actoricească. Este nepământesc de grea şi nu cred că există vreun om ca