Sorin Oprescu se tot joaca de-a candidatura. Isi tachinezeaza electoratul, mai ca face anuntul oficial, dar se opreste in ultima clipa.
Mai arunca un "inca" sagalnic atunci cand spune ca nu e in campanie electorala, mai declara, foarte serios, ca e gata pentru batalia electorala. A inceput sa faca tot felul de vizite colegiale si, desigur publice, altor primari.
Au fost tot felul de date anticipate, pe surse, pentru marele anunt. Ba intr-o joi, ba intr-o sambata, ba intr-o luni. Niciuna nu s-a confirmat pana acum. E drept, si concurenta altor evenimente la zi a fost uriasa si probabil ca Sorin Oprescu nu a vrut sa o infrunte.
In principal insa, primarul general nu face, din nou, decat sa urmeze modelul Traian Basescu: sporeste tensiunea, sporeste curiozitatea si mai scoate unele actiuni si declaratii de sub stampila campaniei electorale, de exemplu Zilele Bucurestiului.
Bine ar fi insa ca in aceasta perioada de, sa-i zicem, precandidatura, Sorin Oprescu sa gaseasca solutii pentru cel putin doua dintre vulnerabilitatile sale.
Armata fantomelor comunismului
Oficial, Sorin Oprescu va candida ca independent. Daca la alegerile locale acesta postura a fost mai usor de sustinut cu o logistica relativ minora, in cazul prezidentialelor situatia este cu mult mai complicata.
Fara o logistica extrem de puternica, un independent nu are nicio sansa. Si cum o astfel de logistica nu poate apartine decat unui partid, e evident ca un independent autentic nu are, de fapt, nici o sansa la prezidentiale.
Logistica pe care mizeaza Sorin Oprescu este echivalenta cu o parte din PSD. Care parte? Cea mai retrograda, cea mai urata, aceea de care se leaga cele mai mari traume ale ultimilor 20 de ani ai Romaniei.
Mi-e greu sa inteleg cum poate Sorin Oprescu sa creada ca are o sansa reala sa
