Cit ne mai lipseste sa incepem a deplinge - din sfinte ratiuni liberal-democratice, of course - disparitia politrucilor si a politiei politice? Tovarasi, fiti vigilenti! Intimplarea (alias gustul, capriciul, de nu cumva subtila conspiratie a hazardului cu ceea ce, int-un limbaj de specialitate ad-hoc, s-ar putea numi propensiune launtrica, spre a nu zice, precum clasicul, ei, da, afinitati elective...), intimplarea, deci, face sa dau azi, din clik in clik, pe Net-ul tuturor stuporilor, peste un articol de Dan C. Mihailescu („Din contextele unui verb securistic: a colabora (II)"), publicat pe site-ul revistei Idei in dialog. Iata, pentru conformitate (daca mai e nevoie!), link-ul de rigoare: http://www.ideiindialog.ro/articol_1033/din_contextele_
unui_verb_securistic__a_colabora__ii.html. Nu stiu cum se percep pe Dimbovita taclalele despre delatiuni, colaborari oneroase, pire ordinare, cum e receptata o tema atit de mustoasa precum turnatoria cu si din pix, cum se lasa pe neuronii electoratului cititor vestea despre chipul nocturn (si mai mereu fetid, c'asa-i prin zona tipicul) al lui X, altmineri baiat de isprava, familist, cum sa nu, si condeier de aleasa, vai, probitate etc., etc., etc. La noi, cu toata, cica, democratia si maturitatea spiritului public, ma tem ca ar produce damblale in sirag, iar „Moldova suverana", „Nezavisimaia Moldova", ca sa nu mai pomenesc de „Comunistul" (si, poate, „Saptamina", chit ca floteaza prin alte cercuri valorice) ar avea un ciolan de lins & rontait pe cincinale de-acum inainte. Asta fiindca o discutie cu toate urdorile si infamiile celor aparent pilduitori („patrioti ai neamului", „oameni de buna credinta", „barbati de stat", vezi lista completa in presa frenetica a anilor '90), pe tapet, inca n-a avut, propriu-zis, loc. Nu ma refer (si nici nu cutez a ma gindi la o atare posibilitate in tara unde sicofantul e adesea ruda, fie
