Cauzele su­fe­rin­ţelor generate de criză tre­buie căutate în anii de pros­peritate economică. În pe­rioadele când firmele fă­ceau angajări cu prea multă uşurinţă şi prea puţine evaluări asupra performanţelor. Îndelungata experienţă în managementul resurselor umane îl face pe Don Lang să privească piaţa muncii şi frământările din companii cu detaşarea medicului care a consultat nenumăraţi bolnavi aflaţi în criză şi le-a prescris me

Cauzele su­fe­rin­ţelor generate de criză tre­buie căutate în anii de pros­peritate economică. În pe­rioadele când firmele fă­ceau angajări cu prea multă uşurinţă şi prea puţine evaluări asupra performanţelor.

Îndelungata experienţă în managementul resurselor umane îl face pe Don Lang să privească piaţa muncii şi frământările din companii cu detaşarea medicului care a consultat nenumăraţi bolnavi aflaţi în criză şi le-a prescris medicamente.

Capital: Care sunt marile greşeli pe care le fac acum directorii, respectiv specialiştii în resurse umane?

Don Lang: Când s-a făcut vizibilă criza, departamentele de resurse umane au fost nevoite să ia decizii neplăcute. Disponibilizarea oamenilor nu-i o treabă de HR-ist (human resources), ci o problemă care vine din business. Cei mai mulţi se emoţionează şi exagerează importanţa. Nu ştiu să spună care sunt top zece angajaţi dintr-un departament sau din companie, pentru că nu şi-au făcut treaba de resurse umane.

Capital: Care ar fi trebuit să fie treaba lor?

Don Lang: Foarte pe scurt: să identifice talentele şi să facă tot posibilul să-i reţină pe acei oameni în companie, să-i recompenseze ca atare şi să-i dezvolte.

Capital: Ar fi putut specialiştii de resurse umane să se pună de-a curmezişul, când mass-media anunţă zilnic noi şi noi disponibilizări din companii?

Don Lang: Managementul superior din nenumărate companii a vrut să arate comunită