Roş-albaştrii au fost "împăiaţi" aseară şi au obţinut cu noroc o remiză în faţa "lanternei"

Steaua nu mai e Steaua de mult. O ştiu şi suporterii, şi antrenorii care s-au perindat pe la echipă, şi patronul zeflemitor de la lojă. Ca o consecinţă a decăderii reale a echipei - nu se pun golurile norocoase tip Kapetanos ori şuturi de senzaţie gen Nicoliţă sau Szekely - , roş-albaştrii n-au reuşit să treacă aseară de o Bistriţă ce de-abia mai respiră.

Toja, ce autogol prostesc!

Ca şi spectacolul de invective din tribune, jocul a fost unul stupid în prima repriză. Pe lîngă cîteva şuturi telefonate de ambele părţi ori eşecuri jenante în faţa porţii, precum cele ale lui Szekely (11), Lucian Sînmărtean (41) ori Kapetanos (45 plus 1), au apărut două faze materializate prin gol de un infantilism fotbalistic în ton cu atmosfera negativistă a partidei. Mai întîi, Toja (18) a reluat incredibil de bine şi cu aplomb, dar în propria poartă, pentru ca Hora (28) să-i bage nesperat pe stelişti înapoi în joc, ţinîndu-l în careul ardelenilor pe Surdu.

Pericol de umilinţă

Repriza a doua a fost, surprinzător, a bistriţenilor. Norocul celor din Ghencea a fost că Borbely (66) n-a găsit din nou poarta, la fel ca şi-n prima parte, din doar doi-trei metri! Sau că Hora a trimis alături după ce s-a distrat cu fundaşii lui Stoichiţă (71). Şi restul au fost doar apostrofări. Şi la adresa patronului, şi la adresa fotbalului. Cu amendamentul că Lucian Sînmărtean, cu fazele făcute pe final, a adus regrete în Ghencea că nu s-a făcut transferul în vară.

Huzu: "A fost penalty"

Cea mai aprinsă fază a partidei s-a petrecut în minutul 28. La un duel în careu, Hora pune mîna pe Surdu, iar atacantul Stelei cade destul de uşor în careu. Arbitrul Cristi Balaj a dictat lovitură de pedeapsă, transformată ulterior de Petre Marin. Fostul ecuson FIFA Aro