„Să fii un bun apicultor înseamnă să pui suflet în ceea ce faci, să iubeşti albinele şi să nu aştepţi să te îmbogăţeşti de pe urma stupinei“, mărturiseşte Gabriel Ilie. Era în clasa a patra când a găsit un roi de albine într-o poiană din spatele casei. „În apropiere de casa noastră era stupina fostului CAP. Erau acolo nişte fete care îngrijeau albinele şi ele m-au ajutat să prind roiul şi să îl aduc acasă. Apoi am început să studiez despre albine şi să le înmulţesc. Am acasă două portbagaje de cărţi de apicultură“, povesteşte bărbatul.

Cu dragoste şi multă pasiune, a reuşit să aibă grijă de roiul de albine, care sa transofrmat, cu timpul, în zeci de stupi. „La început apicultura a fost pentru mine o pasiune. Aveam şi serviciu, dar mă ocupam şi de albine. La un moment dat, la îndemnul unei rude, am decis să reunţ la serviciu şi să mă ocup doar de apicultură. Am realizat că această activitate îmi dă posibilitatea să fac exact ceea ce îmi doresc, îmi oferă linişte sufletească.  Este minunat să poţi să stai la umbră şi să asculţi zumzetul albinelor“, mărturiseşte Gabriel Ilie.

Mierea se face cu multă muncă

Pe lângă pasiune şi dăruire, pentru a reuşi să faci apicultură trebuie să munceşti mult, spune olteanul. Din aprilie şi până în septembrie stă numai la câmp sau în pădure, cu stupii. „În stupină trebuie să investeşti multă muncă şi mulţi bani. Nu suport cumpărătorii care vin şi spun că dăm mierea prea scumpă, pentru că nu facem nimic să o obţinem. Puţini sunt cei care realizează ce înseamnă, de fapt să faci apicultură, ce înseamnă să stai în câmp, departe de familie şi cât de mult costă tratamentele, ramele şi cutiile pentru stupi“, explică Gabriel.

Acum are 120 de stupi pe care îi duce în fiecare primăvară în apropierea lanurilor de rapiţă sau floarea-soarelui şi lângă pădurile de salcâm. Deşi munceşte mulr, apicultorul olte