Suntem ipocriţi când ne indignăm că se ridică zgârie-nori în centrul istoric, dar ne grăbim să ne mutăm birourile firmei într-o astfel de clădire. Suntem ipocriţi când protestăm că un hipermarket a luat locul parcului, dar dăm buzna să-i golim rafturile. Suntem ipocriţi când înjurăm mafioţii imobiliari care ridică blocuri înalte în cartiere cochete de case vechi, dar am cumpăra fără ezitare un apartament acolo, la un preţ bun. Anul trecut, reclama unui bloc-turn îm

Suntem ipocriţi când ne indignăm că se ridică zgârie-nori în centrul istoric, dar ne grăbim să ne mutăm birourile firmei într-o astfel de clădire. Suntem ipocriţi când protestăm că un hipermarket a luat locul parcului, dar dăm buzna să-i golim rafturile. Suntem ipocriţi când înjurăm mafioţii imobiliari care ridică blocuri înalte în cartiere cochete de case vechi, dar am cumpăra fără ezitare un apartament acolo, la un preţ bun. Anul trecut, reclama unui bloc-turn îmbia clienţii cu zece etaje de locuinţe şi cu vecinătatea nobilă pe care urma să o urâţeas­că: „carti­er de vile, aproape de Grădina Icoanei“. S-a vândut tot! Printre cumpărători, mulţi iubitori de frumos urbanistic, întristaţi de aspectul Capitalei lor. Avem oraşul pe care îl merităm. Pot paria că nici Cathe­dral Plaza, care ameninţă să dărâme Catedrala Sf. Iosif, nu va duce lipsă de chiriaşi, inclusiv companii care îşi asumă generoase programe de responsabilitate socială (CSR), poate chiar dedicate valorilor isto­rice. Şi despre blocul Millenium se ştia că va afecta fundaţia Bisericii Armeneşti, dar tot scandalul şi indignarea publică nu au împiedicat firme respectabile, pionieri ai proiectelor CSR, să se stabilească în clădire. Nici măcar Banca Mondială, protector al monumentelor istorice.

Într-o utopie personală, cred că fiecare are dreptul să construiască ce vrea pe proprietatea sa, dacă nu afectează proprietatea sau viaţa ce