Are specializare în finanţe şi inginerie, dar a renunţat la a practica în vreunul dintre domenii Elena este veselă şi îi place să vorbească despre munca ei. Nebunia pentru lucrurile confecţionate manual, care nu sunt făcute în serie are rădăcini care se îndreaptă către adolescenţă. Cu toate că era un elev foarte bun la matemematică, a hotărât să se îndrepte către Liceul Textil, pentru că „îmi plăcea lucrul manual”, spune ea.
Diferite meserii
A lucrat şapte luni la o fabrică de ciorapi, apoi zece ani la Dacia Service ocupându-se de contabilitate şi caserie. În 1993 a dat concurs la o societate de asigurări pentru un post de inspector, iar în 1995 a devenit director la altă societate de asigurări din Sibiu. Până acum trei ani a lucrat şi la o societate de brokeri, dar nici una dintre meserii nu a făcut-o să fie mulţumită.
Un pas mare
În ultimii ani de servici, în urmă cu trei sau patru ani „făceam decoraţiuni de Crăciun şi le dăruiam colegilor şi prietenilor şi toţi glumeau spunându-mi că o să-mi fac afacere din asta” spune Elena zâmbind. Apoi, una dintre prietenele ei se căsătorea şi dorea nişte bijuterii mai speciale, mai frumoase, ceva ce să nu se găsească în comerţ, şi, „ atunci m-am apucat să fac şi bijuterii” precizează ea.
Într-o zi a luat decizia că nu este făcută pentru a munci pentru alţii şi şi-a dat demisia. „ Nu am vrut să mai lucrez pentru alţii şi să lucrez de dimineaţa până seara, iar la sfârşit să mă întreb ce am realizat. Pur şi simplu nu am mai vrut. Hotărâsem să devin stăpâna mea- sluga mea ”declară artizana.
Are o imaginaţie bogată, iar din mâinile ei se nasc trandafiri, buburuze, flori, coliere cu pietre semipreţioase, cercei pentru orice ocazie şi multiple obiecte pentru decoraţiuni interioare.
Ambiţie
Părinţii ei nu prea au fost de a
