Duminica seara, la Telesport, Gigi Becali avea cateva intrebari de-o retorica profund chinuitoare: “Ba, eu v-am adus pe Real Madrid, pe Arsenal, pe Lyon si voi ma injurati? Steaua era pe 13 si eu v-am dus in semifinala Cupei UEFA… Si ei ma injura? Cum vine asta?” Liniste in studio. Aproape nimeni nu poate sa-i explice pe intelesul sau ca lucrurile astea ciudate se intampla ca raspuns la actiunile si atitudinile sale.
E extrem de greu pentru ca astfel de explicatii ar veni pe-un teren gol, unde nimeni din jurul sau nu a planatat de ani buni vreo samanta de “Gigi, nu mai fa aia ca gresesti”, ci doar lastari de “Bravo, patroane, ce inspirat ai fost!”.
Amuzant a fost insa si constatarea lui Becali ca nu e singurul injurat. Si Borcea o pateste, si Turcu o pateste, si Mititelu o pateste, si Iancu la Timisoara… “A innebunit lumea, ii injura pe toti!”. Lumea n-a innebunit, dar se uita mult la televizor si s-a lamurit despre ce-i vorba.
Oamenii il vad pe Becali cum ia decizii aberante in direct, ii vad pe Cristi Borcea si pe Vasile Turcu, legati la cap cu fulare alb-rosii precum gospodinele lovite de migrene in plin proces de punere a muraturilor, si-si dau seama ca respectivii iau decizii la Dinamo sau il vad pe patronul Timisoarei devorand antrenori precum paraleii de pe Discovery devoreaza antilope Gnu.
Oamenii vad circul facut de circari si nu le place. Iar cand oamenilor nu le place ceva, huiduie si arunca in actori cu pungi de seminte sau cotoare de mar.
Si partea proasta pentru aceste personaje este ca nu par sa aiba vreo sansa sa se prinda ca joaca fals. Au pretentia ca oamenii sa se schimbe, iar ei sa mearga in continuare pe fagasul a ceea ce considera firesc: mitocanii, jigniri, demiteri aiuritoare, implicare in decizii tactice, transferuri penibile, echipe neprietene cu fotbalul etc.
Oricat ar suna
