La aproape cinci ani după obţinerea postului de preşedinte al României, Traian Băsescu are - în sfârşit! - tot ce vrea: guvernul, jumătate din parlament, puterea judecătorească, serviciile de informaţii, o parte din mass-media şi o parte din public.

În ciuda planurilor de la Cotroceni, PSD s-a retras de la guvernare şi a rupt coaliţia, dând astfel o ultimă (şi firavă) şansă lui Mircea Geoană să intre în turul al doilea al alegerilor prezidenţiale. Partidul lui Băsescu a ajuns în situaţia ca fiecare ministru desemnat să aibă două ministere în grijă, probabil cea mai stranie postură în care a fost vreun guvern în Europa, în ultimii 50 de ani.

Consecinţa imediată este că guvernul multilateral dezvoltat al lui Emil Boc nu mai poate să-şi asume răspunderea pe noua Lege a pensiilor, cerută de acordul cu FMI până la 30 decembrie 2009. Această lege nouă taie adânc din pensiile obţinute pe legi speciale, schimbă modul de calculare a indexărilor şi aduce un val de necazuri în fiecare casă unde există doi pensionari. Pentru a trece această lege prin parlament, Boc are nevoie ca Traian Băsescu să câştige alegerile prezidenţiale şi să-i ofere o alianţă, coaliţie, orice, numai soluţie să fie pentru asumarea răspunderii în decembrie 2009. Ca de obicei, nu va mai fi timp pentru dezbateri, iar forma finală a legii va fi cunoscută abia după ce se va publica în Monitorul Oficial.

Politic, Traian Băsescu are acum totul. Dar în următoarele 50 de zile nu va putea face nimic pentru rezolvarea problemelor reale. Traian Băsescu va fi în campanie electorală, întregul aparat de partid al PD-L, inclusiv guvernul, prefecţii, parlamentarii, secretarii de stat, subprefecţii, toată lista... vor fi mobilizaţi pe loc pentru victoria în alegeri. Ce se va întâmpla după aceea nu e problema lui Boc, e problema lui Băsescu. Dacă va câştiga, Traian Băsescu va trebui să facă urgent altă maj