Oare câte poţi să spui în 140 de semne? Se pare că prea multe, odată ce mai multe organizaţii sportive americane au luat măsuri drastice împotriva folosirii de către sportivi a platformei sociale Twitter. Pentru cei mai puţini familiarizaţi, Twitter este locul unde, pe o pagină personală, poţi să-ţi exprimi gândurile, stările, opiniile în scurte mesaje textuale. Un fel de sms către oricine este dispus să te citească. Respectiv, să se aboneze la pagina ta.
Lungimea limitată a textului dă posibilitatea utilizatorilor să-şi încarce mesajele, fără efort, chiar şi cu ajutorul unui simplu telefon mobil conectat la internet, fără a avea nevoie de un laptop sau de un desktop. Practic, oricând, de oriunde. Chiar şi din vestiar. Aici a apărut problema.
Amploarea pe care a luat-o acest fenomen, şi scurgerile necontrolate de informaţii în timp real care se pot produce, a determinat organizaţiile care conduc cele mai importante ligi sportive din Statele Unite să ia măsuri împotriva jucătorilor, antrenorilor sau conducătorilor de cluburi care folosesc Twitter.
Mai întâi NFL, liga profesionistă de fotbal american şi apoi NBA, liga profesionistă de baschet, au anunţat limitarea folosirii mesajelor pe Twitter. NFL-ul a fost extrem de drastic, interzicând „twittingul” cu 90 de minute înaintea începerii meciului şi până după conferinţa de presă de la finalul partidelor. NBA-ul urmează să anunţe la rândul ei un cod al folosirii acestui gen de mesaje, care va fi din câte se pare ceva mai “relaxat” decât al omologilor de la fotbal american.
Temerea celor care guvernează sportul american vine de la posibila influenţă pe care acele mesaje o au asupra celor care pariază, nu de puţine ori fiind cazurile în care jucătorii au postat chiar din vestiar, în pauza meciurilor.
Transferuri anunţate înainte de a fi perfectate, mersu
