Echitaţia este practicată de unii doar ca agrement, de alţii ca disciplină sportivă. La fel cum este golful, criketul sau chiar tenisul de câmp, aceasta este percepută de mulţi ca o activitate exclusiv a aristocraţiei, datorită costurilor ridicate. Este singura ramură sportivă în care rezultatele se pot obţine din îngemănarea a două fiinţe care alcătuiesc un corp comun.
Ce presupune aceasta ? Un teren şi o herghelie de cai! Pe lângă terenul necesar constituirii unei baze hipice, cu anexele necesare, preţul unui mânz poate varia între 500 şi 3000 de euro. Preţul celor cu o linie genetică de performanţă începe de la această sumă. În schimb, caii arabi, crescuţi special pentru rezistenţă, au preţuri cu mult peste aceste valori. Începerea antrenării cailor este recomandată după şase luni de la înţărcare. Valoarea unui cal instruit depăşeşte suma de 50 000 de euro, putând ajunge chiar la fabuloasa sumă de două milioane. La acestea mai putem adăuga şaua şi bineînţeles întreţinerea calului. O şa „comună” are un preţ în jurul valorii de 500 lei, iar una „specifică” disciplinei poate ajunge la 2000 euro. Probele de atelaje sunt foarte costisitoare. Un atelaj costă 7-8000 euro, la care se adaugă preţul cailor (până la patru) şi la nevoie, a celor de rezervă. Hipismul conţine următoarele probe: dresaj, obstacole, proba completă (primele două şi crosul), anduranţă (rezistenţă, disputate pe distanţe între 80 şi 160 kilometri pe zi), atelaje (cu 1-4 cai), voltije (gimnastică acrobatică) şi trekking (exerciţii impuse de supunere şi docilitate).
Oportunităţi şi pentru cei sărmani
Trecem la al doilea personaj al tandemului, jokeul. Pentru a ajunge la performanţă este nevoie de 4-5 ani de pregătire. Practicarea acestei discipline se recomandă de la vârsta de 4-6 ani. Este perioada în care copiii sunt atraşi de superbele patrupede şi pot în acelaşi timp prinde curaj