Care va să zică, noi trăim acum într-un eco-village. Un loc aflat în mijlocul pădurii, cu circa 15 case construite în cea mai mare parte din lemn şi din cărămidă, fără garduri, unde energia electrică vine de la panouri solare, iar apa curentă direct din pământ. Folosim produse ne-poluante, tot ce se cultivă se hrăneşte cu îngrăşâmânt natural şi fără chimicale. Gunoiul se reciclează - ba chiar din resturile de mâncare se fabrică, cu ajutorul Mamei Natură, pământ nou şi fertil-, fosele septice sunt drenate de bananieri şi tot aşa.

Sunt alegeri făcute de noi, oamenii care locuim aici, în aşa fel încât să poluăm cât mai puţin, să consumăm cât mai puţin, să respectăm echilibrul natural al Pământului, să lăsăm în urma noastră o amprentă cât mai fină şi cât mai pozitivă cu putinţă.

Şi o să avem un copil, chiar aici, în Piracanga. Iar copilul are nevoie de scutece, că nu o să-l lăsăm chiar toată ziua numai în fundu’ gol, mai ales cât e mic de tot. Iar scutecele de unică folosinţă - cele pe care le aruncăm cu toţii cu nonşalanţă la coş, fără să ne întrebăm vreodată unde ajung şi ce se întâmplă cu ele-, nu sunt reciclabile. Nici biodegradabile. Şi teribil de poluante. Şi nici foarte sănătoase pentru copil. Sunt ele uşor de folosit, însă producătorii lor nu dau doi bani pe subiectul “mediu înconjurător”.

Aşa că, după cercetări, discuţii şi consfătuiri între noi şi cu celelalte mame de pe aici, am decis: fără scutece de unică folosinţă, poluante. O să ne întoarcem la scutece de bumbac lavabile. Pe care le-am găsit pe internet, chiar pe un site din România.

Am apelat la ajutorul dragilor noştri părinţi, ca să ni le cumpere şi să ni le trimită pachet prin poştă. Şi o să completăm pachetul de acasă cu scutece de bumbac tip cârpă, uşor de cumpărat din Itacaré şi uşor de folosit împreună cu un chilot impermeabil. Că şi noi am cr