Mircea Mihăieş: „Pesedeii au plecat singuri. Şi, prin urmare, unde e «criza», unde e «tragedia»?! Îi regretă cineva? Cu ce e mai dramatică dezertarea lor decât a fost, sub Tăriceanu, eliminarea pedeliştilor din guvern?”.
Orice zi în care pesedeii sunt ţinuţi departe de banii ţării e o zi binecuvântată. Plecarea lor ofuscată de la putere arată ce a fost cândva partidul şi unde a ajuns sub bagheta noduroasă a cuplului Vanghelie - Geoană (în ordinea importanţei). Ce a făcut din ţară, în douăzeci de ani de dominare copioasă acest construct comunistoid, nu mai e nevoie să repet. Fiecare dintre noi purtăm pe spinări cicatricele bulanelor iliescianist-kaghebiste. Spectacolul derutei, declanşat decisiv zilele trecute, arată însă că nici ei nu mai sunt ce-au fost. Şi asta, ca să mă repet, spre binele patriei şi-al buzunarului nostru.
Într-adevăr, unde sunt vremurile când Iliescu stătea de şase, urlând din toţi bojocii „Nu ne vindem ţara!”, pentru ca pitulate după mantia lui cohorte de politruci să scoată la mezat până şi floricica de muşeţel? Unde e epoca daurită a minerilor pe Calea Victoriei şi-a „legionarilor” la sediile partidelor istorice? Unde e APACA de altădată şi unde dulcile mârşăvii din vremea tiraniei lui Năstase? Dusu-s-au! În locul lor, pesedeii s-au procopsit cu nişte maradonişti de cartier, care au probleme grave cu gramatica şi drame insolvabile cu logica.
Astăzi, cu mic cu mare, urlă c-au fost scoşi de la guvernare. Au fost scoşi? De cine? Evident, de „dictatorul Băsescu”! Să presupunem, pentru o cli pă, că lucrurile ar sta aşa. Fireşte că eli minarea pesedeilor din guvern a fost un vis al lui Traian Băsescu, după cum trebuie să fie fost visul oricărui om normal. Mă număr între cei care au vorbit, la formarea guvernului, despre „scârba şi acreala” provocate de „monstruoasa coaliţie”. Nu poţi să te înfrăţeşti cu diavolul p
