Începând cu 1990, oficialii grupării din Ştefan cel Mare au schimbat pe bandă rulantă tehnicienii, instaurând dictatura haosului. Sursa: Agerpres

Italianul Dario Bonetti, ultimul antrenor mazilit în Ştefan cel Mare, e doar un nume dintr-o listă fără sfârşit a oamenilor de fotbal umiliţi de conducătorii echipei Dinamo.

Cimitir al elefanţilor

De la Revoluţie, gruparea "roş-albă" a ars pe rug mai mulţi antrenori decât în restul istoriei. Ca rezultat, Dinamo nu a reuşit nicio performanţă notabilă, făcându-se de râs în Europa, iar visul conducătorilor dinamovişti, prezenţa în grupele Ligii Campionilor, a devenit şi el o Fata Morgana.

În Ştefan cel Mare, dorinţa de reclamă gratuită şi afacerile mai mult sau mai puţin cinstite au fost principalele preocupări ale conducătorilor. Reţeta insuccesului la Dinamo mai are ca ingredient selecţia jucătorilor făcută pe orice alte criterii decât cele sportive. Dinamo a ajuns în ultimii ani un adevărat cimitir al elefanţilor, unde şi-au găsit adăpost o mulţime de jucători care n-au fost în stare să se adapteze cerinţelor fotbalului profesionist din Vest.

15 antrenori după 1989

Evz.ro vă prezintă, pentru comparaţie, situaţia de la câteva dintre cele mai respectate cluburi de fotbal din lume, unde continuitatea pe banca tehnică e condiţie obligatorie pentru realizarea performanţelor.

După plecarea lui Mircea Lucescu din Ştefan cel Mare, petrecută în 1990, lângă Spitalul de Urgenţă au funcţionat 15 antrenori, unii dintre aceştia semnând condica la Dinamo în mai multe mandate.

În total, 24 de schimbări ale băncii tehnice, o strategie care a bulversat vestiarul "câinilor" şi care a reprezentat un alibi perfect pentru mulţi jucători care au mimat fotbalul în tricoul dinamovist.

Gigi Mulţescu (de două ori), Florin Halagian, Ion Mo