Ne-am săturat de comentarii politice fără stil, fără IQ . Aşa că am invitat scriitori români tari să intre într-un joc simplu: caracterizaţi într-o singură frază candidaţii la preşedinţie. Evident, chestia cu fraza n-a prea ieşit, unii s-au lungit puţin. Dar jocul a ieşit perfect. Invitaţii (Simona Popescu, Şerban Foarţă, Petru Cimpoeşu, T.O.Bobe, Ana Maria Sandu, Lucian Teodorovici, Florin Lăzărescu, Florin Iaru) au schiţat din cîteva lovituri de tastatură portrete memorabile ale candidaţilor.
T.O.Bobe ştie ce va face Geoană după ce va cîştiga alegerile – îşi va trimite singur o scrisoare de felicitare. În plus, aflăm cu toţii de ce ascultă Băsescu muzică populară.
Antonescu: Repetent în facultate, chiulangiu în Parlament, îşi exploatează aerul de rebel, vrînd să lase impresia că inconsistenţa ar fi independenţă programatică. Reuşeşte doar să pară simpatic şi agitat ca un cocker, iar lătrăturile lui n-au cum să fie băgate în seamă, chiar şi atunci cînd are dreptate. Te aştepţi să-şi smotocească papucii, să-şi facă ferfeniţe preşul de la intrare, apoi să se aşeze melancolic cu botul pe labe.
Băsescu: E vecinul care te trezeşte în fiecare dimineaţă în zori, pentru că mereu are treabă: să schimbe ţiglele, să repare scara, să taie lemne, să pilească, să burgheluiască, să nituiască. Toate, pe muzică populară dată la maximum, cu o înjurătură-n colţul gurii. La cîtă energie are, de multe ori România pare o haină prea strîmtă pentru el, însă o strînge şi mai mult în jur, încercînd s-o încheie la toţi nasturii, chiar dacă riscă să-i rupă cusăturile. Va cîştiga alegerile, după ce, în finala televizată, va pune întrebarea: “Ce blestem o fi, Mirceo, pe poporul român să-şi aleagă preşedinţii numai dintre zodii de apă?”.
Mircea Geoană: Mai degrabă stîngaci decît stîngist, lasă tot timpul senzaţia de neajutorare. I se potriveşte apelativul Pinocchio, nu a
