Liderul socialist grec Giorgos Papandreou, marele învingător al alegerilor legislative anticipate de duminică, va fi la 57 de ani al treilea după acelaşi nume care va conduce ţara, pe care el vrea să o dinamizeze din nou printr-un regim social-liberal cu o nuanţă de ecologie. Nepot şi omonim al marelui lider centrist de după război, Giorgos Papandreou a început cariera sa politică la 29 de ani sub comanda tatălui său, Andreas, fondator al PASOK, Mişcarea Socialistă Panelenă, în 1974. El va urma un parcurs similar, între o ruptură filială şi exploatarea legimităţii familiale.
Giorgos Papandreou este al treilea descendent direct al familiei care conduce un partid politic. Bunicul său, tot Giorgos, era un politician de centru-dreapta, artizan, în prima jumătate a anilor 60, al unor reforme care au speriat palatul regal şi armata, determinând un grup de colonei să organizeze în 1967 o lovitură de stat. Timp de şapte ani Grecia, care deja în ultimul secol a cunoscut alte circa zece lovituri de stat, a fost guvernată de o juntă militară.
Tatăl lui Giorgos Papandreou, Andreas, economist de renume, a fost unul dintre oponenţii feroce ai regimului coloneilor. Constrâns la exil mai întâi în SUA, apoi în Canada, s-a reîntors în Grecia după căderea juntei, în 1974, şi a fondat PASOK, a preluat puterea şi a păstrat-o timp de mulţi ani.
După câteva posturi secundare în guvernele tatălui său, între 1981- 1989 şi între 1993- 1996, acest sociolog de formaţie, marcat de experienţa social-democraţiei scandinave, întoarce spatele, în anii 90, vechii gărzi populiste a PASOK.
El aderă atunci la tabăra modernistă a lui Costas Simitis, prim-ministru între 1996 şi 2004. Acesta din urmă, faţă de care el se îndepărtează, îi încredinţează portofoliul Afacerilor Externe.
Reputat prin amabilitatea sa şi sensul său de compromis,
