Peste 1.000 de persoane au participat, vineri seară, la deschiderea Festivalului „Anim’est“ de la Cinema Patria din Bucureşti. Cinefilii au avut de ales, în weekend, între animaţii internaţionale premiate, filme româneşti cenzurate în perioada comunismului şi scurtmetraje pentru copii. Vineri seară, în faţa cinematografului Patria, o mulţime de oameni aştepta nerăbdătoare să pornească Anim’est, un festival a cărui reîntoarcere anuală a intrat deja în programul bucureştenilor.
Aşteptări mari, sală plină. „Mary şi Max“, peliculă realizată în 2009 de Adam Elliot, deţinător al unui Premiu Oscar, a fost filmul
care a dat startul evenimentului.
Animaţia a relatat emoţionanta şi neobişnuita prietenie prin corespondenţă dintre două persoane foarte singure, Max Horrowitz (voce Philip Seymour Hoffman), un american evreu supraponderal ce suferă de sindromul Asperger, şi Mary Daisy Dinkle (voce Toni Collette), o fetiţă australiancă timidă.
Filmul a amuzat şi emoţionat în acelaşi timp publicul, dovedind că, uneori, personajele cele mai reuşite au toate caracteristicile unor antieroi, tocmai pentru că le face atât de apropiate oamenilor obişnuiţi.
Filme interzise în comunism
Atracţia principală a primei părţi a zilei de sâmbătă a fost proiecţia de la Cinema Union a unei selecţii de şapte scurtmetraje româneşti de animaţie, realizate în perioada comunismului şi interzise de către cenzură.
Dintre cele şapte pelicule, majoritatea lucrări experimentale, s-a remarcat „Tocirea“, film realizat de Radu Igazsag, după un poem de Nichita Stănescu.
Întrebat de către spectatorii tineri despre procesul dificil de producere a unei animaţii în acea perioadă, regizorul Radu Igazsag a mărturisit că, fiind angajat Animafilm, era obligat prin contract să realizeze 2,75 de filme pe an.
