Poate ca exista cetateni care si-au imaginat despre lansarea candidaturii lui Sorin Oprescu un firisor din alta Romanie, in care sa plonjeze ca o musculita fericita intr-un borcanel cu otet. Si de ce nu?
Doctorul s-a adapat din scarbirea nationala, a cules forta din pieirea sperantei, lipsa solidaritatii si falimentul succesului, le-a pus intr-un discurs excelent, o combinatie intre Traian Basescu de-alta data si Gigi Becali cel de dinainte sa fie prins la stadion, incalcand conditiile eliberarii conditionate (fireste ca se asteapta sa fie din nou arestat, reteta e verificata) si s-a revarsat deasupra noastra, niste frustrati satui de clasa politica.
Sorin Oprescu vrea sa aiba grija de 22 de milioane de suflete, dupa ce n-a reusit sa multumeasca doua milioane de bucuresteni. Trecem peste asta. Orice om merita o a doua sansa. Sorin Oprescu se refera la bani ca la un produs diavolesc, dar nu spune de unde are 3 milioane de euro, ca sa-si sustina campania prezidentiala. Cui ii va fi dator, daca se-alege? Trecem si peste asta, poate are veri in America.
Insa Sorin Oprescu se scutura de toata clasa politica, si sunt de acord ca simpla amintire a performantelor acesteia este de natura sa determine orice roman cu o farama de curaj sa-si imagineze cum ar fi sa traiasca in alte tari de soare pline.
A fost, insa, un demn reprezentant al acesteia, pana cand nu i-a fost satisfacut orgoliul, si peste asta nu pot sa trec. Acest mic amanunt il aseaza in seria golanilor care ne siluiesc mintea cu picamerul, ne transforma in mase insetate de adevar, convinse ca nu-l vor afla niciodata, si au tupeul sa ne cheme la vot.
Traian Basescu este un golan fie si numai pentru simplul fapt ca-i considera golani pe cei care indraznesc sa-l critice, chiar daca o fac cu bune intentii. Ce-i drept, stapaneste arta razboiului la perfectie, s
