Va să zică, ambii candidaţi cu pretenţii de favoriţi şi-au anunţat candidatura. Geoană a făcut-o vineri, într-un cadru de partid. Cu tricouri, sloganuri, bannere, insigne, cu tot ce trebuie. S-a aplicat un model mixt, ceauşisto-american. Nu ştiai dacă eşti la congresul al XlV-lea sau la convenţia Partidului Democrat - care l-a impus pe Barack Obama, pe care Geoană îl imită şi s-a văzut în acest tip de operaţie, dar şi în discursul lui, în care a vorbit de tot felul de personaje întâlnite în teritoriu vara asta. Oameni simpli, care ar trebui să se sature de Băsescu şi să îl voteze pe el (Geoană). Ideea a fost simplă: să mobilizeze aparatul de partid, ca să tragă tare în campanie şi apoi în ziua alegerilor. Această mobilizare este elementul esenţial pe care contează PSD în această cursă. Şocul emoţional, declicul, a fost produs săptămâna trecută de ieşirea de la guvernare a partidului, după demiterea lui Dan Nica. Totul a plecat de la un şir de întrebări: cine controlează Ministerul de Interne, DGIPI, deci cine organizează alegerile, cine se foloseşte de resurse, (logistică, bani, oameni), cine controlează jocul. PSD s-a retras, lăsând la manşă PD-L singur. Se va vedea după 6 decembrie dacă ieşirea a fost un pas bun, dacă a fost provocat sau a fost un gest deliberat. Cert este că în PSD s-a făcut ordine. Cele două tabere care îşi disputau înainte întâietatea - 1) cei favorabili colaborării cu PD-L şi 2) cei ostili acestei strategii - acum nu mai au ce să îşi dispute. Sunt în afara guvernării şi, dacă vor să revină la putere, trebuie să câştige cursa pentru Cotroceni. Altfel, îi aşteaptă o lungă opoziţie până în 2012. Exact ce au vrut să evite.
Băsescu şi-a anunţat a doua zi candidatura tocmai pentru a nu lăsa să treacă timp între anunţul lui Geoană şi lansarea sa în cursă. De sâmbătă, nimeni nu a mai vorbit despre Geoană, ci despre Băsescu. I-a stricat efectul de
