Obama se află în faţa unui moment de cotitură: oare va accepta terapia propusă pentru Afganistan?
Raportul McChrystal se află pe biroul preşedintelui Obama, aşteptând un verdict final. În tot acest timp, în presa de pe ambele maluri ale Atlanticului s-au dezlănţuit criticii, dar şi susţinătorii aplicării modelului de contrainsurgenţă construit pe principiile tactice validate de generalul David Petraeus în urmă cu doi ani în Irak. Dezbaterea generată pe marginea Raportului McChrystal aminteşte de furtuna care a cuprins Washingtonul la sfârşitul anului 2006, când generalul David Petraeus ceruse o suplimentare a forţelor dislocate în Irak cu 25.000 de militari. Atunci, misiunea lor consta în stabilizarea Bagdadului şi a suburbiilor sale (aproximativ 8 milioane de locuitori), prin desfăşurarea unei campanii de contrainsurgenţă într-o logică de tipul curăţă, menţine, construieşte.
Astăzi, misiunea generalului McChrystal este infinit mai dificilă: recuperarea controlului regiunilor paştune din sudul şi estul Afganistanului (o suprafaţă locuită de aproape 16 milioane de paştuni) pe fondul unui deficit cronic de resurse. Deşi, la sfârşitul anului 2009, în Afganistan se vor afla 68.000 de militari americani, totuşi, experţii estimează că pentru lansarea unei campanii ample de contrainsurgenţă care să schimbe raportul de forţe în sud-estul Afganistanului, McChrystal va avea nevoie de încă 40.000-45.000 de militari. În caz contrar, o eventuală subfinanţare ar putea conduce la pierderea războiului, a avertizat, în raportul său, comandantul forţelor NATO din Afganistan.
Un studiu atent al atacurilor efectuate de talibani arată faptul că 2/3 din activitatea lor este concentrată în 10% dintre districtele Afganistanului. În consecinţă, din punct de vedere geografic, este foarte probabil ca, în următoarele 12 luni, efortul de contrainsurgenţă al ISAF să se ori
