Producţia de vinuri româneşti nu va scădea, deşi suprafaţa cultivată a fost limitată. Sub presiunea vinurilor din „Lumea Nouă“, care concurează puternic producătorii tradiţionali, UE se vede nevoită să accelereze reforma viticulturii comunitare. În ultimii zece ani, importurile din „Lumea Nouă“ au crescut într-un ritm constant de 10% pe an, în timp ce exporturile practic au stagnat. Tendinţele actuale arată că surplusul de vin de pe piaţa europeană va ajunge la aproximativ 20% din producţia anuală, până în 2012.
Conversia producţiei excedentare, prin distilarea vinului sau alte procedee, costă bugetul UE peste o jumătate de miliard de euro pe an.
În locul irosirii acestor fonduri pentru neutralizarea supraproducţiei, reforma va permite recâştigarea cotelor de piaţă pierdute. Până în 2015, bugetul UE pentru sectorul viticol este de 1,4 miliarde de euro. Din această sumă, României îi sunt alocate 42,1 de milioane de euro.
Locul 5 în europa
România a fost şi este un producător de vin important în UE, atât ca suprafaţă cultivată cu viţă-de-vie, cât şi ca producţie. Problema este că această producţie este în cea mai mare parte destinată consumului intern, adeseori consumului propriu al micilor producători.
O altă particularitate este că numai 15% din producţia de vinuri este îmbuteliată şi vândută în sticle. La un consum mediu de 22 de litri anual pe locuitor, doar trei litri de vin sunt comercializaţi în sticle. Spre deosebire, în Franţa, consumul pe locuitor este de 55 de litri, majoritatea fiind îmbuteliat.
Ca urmare, aşa-numitul vin „ţărănesc“ sau „de buturugă“, nu numai că nu poate intra în competiţie cu vinurile produse în UE, dar va fi şi eliminat în cea mai mare parte de pe piaţă.
Zaibărul, restricţionat în UE
Pe de altă parte, limitarea producţiei d
