Cu nici 12 ore înainte ca 800.000 de bugetari să facă ieri grevă generală, premierul Boc a mai servit naţiei, duminică seara, într-o emisiune tv, o probă a suficienţei, a demagogiei sale de două parale şi, în ultima vreme, a aroganţei sale. Situaţia economică e sub total control. Avem un şomaj redus. Programele sale investiţionale sunt demne de Premiul Nobel pentru economie, vârful fiind eşuatul “Prima casă” şi gaura neagră Bechtel. Politicile sociale? Lapte şi miere. Iar de când cu Guvernul doi Boci într-unul singur, a găsit, susţine, bani pentru sănătate, primării etc. Evident, în coroniţă se află şi prodigioasa sa legiferare prin ordonanţe şi asumări, practică de care vrea să (ab)uzeze şi la Legea pensiilor, ceea ce chiar ar face inutil un Parlament de flecari. Concluzia e implicită: ieri ar fi fost în grevă 800.000 de nebuni incapabili să aprecieze înţeleapta sa politică.
Cum nu-s capabili, crede premierul, nici autorii “rău-voitoarelor” studii externe, care se încăpăţânează să taxeze drept incompetent Cabinetul român. Ce poţi să-i ceri însă lui Boc, când însuşi şeful statului socoteşte că nu-s prea multe de făcut, că n-avea sens un program anticriză propriu şi coerent, deoarece rezolvarea o să vină cu trenul din Franţa, Germania sau Spania?! Deprins cu “negocierile” la o cafea şi cu sediile-şperţ, cu liderii docili ai confederaţiilor sindicale, Boc - tot mai vizibil dedicat misiunii de agent electoral - încă nu realizează că, prin abia apăruta Alianţă a bugetarilor, s-a trezit un urs: federaţiile sectoriale, “talpa” salariaţilor. Care poate, singură, “revoca” un guvern rupt de realitate. Dacă nu va cădea mai repede, prin cenzură.
