„Aşa, iubitule, ia-mă aşa, aici, chiar aici, acum, aşa, e foarte bine, dacă poţi mai repede! Aşa, acum, dragule, pisoiaş, stai să mă iei şi din altă poziţie, aşa, acum, apasă!” – Nu, nu e un dialog de film pentru adulţi, ci o presupusă conversaţie între o piţipoancă tînără şi „iubitul” ei, un bătrîn trecut şi de prima, şi de a doua tinereţe, care, cu aparatul de fotografia în mînă, o imortaliza.

Locul acestei conversaţii: oriunde pe traseul unui pelerenaj prin Ţara Sfîntă desfăşurat acum cîţiva ani buni. Iar fata se grăbea pentru că, în general, pe la toate obiectivele din program se perindă lume multă şi nu ai timp foarte mult pentru poze! Personajul cu pricina şi-a răsplătit amanta cu o excursie în Ţara Sfîntă! Ei, nu trebuie condamnat, în acea zonă se aflau şi Sodoma & Gomora, la o adică!

Scena de mai sus mi-am imaginat-o în urma unei povestiri foarte credibile auzite de la un martor ocular. De altfel, aflat într-o călătorie densă şi interesantă prin Israel (avîndu-l ghid pe super-informatul Ion Antonescu, directorul unei agenţii de turism) am văzut şi eu cîteva lucruri din aceeaşi zonă de nesimţire. Am văzut şi eu vreo două persoane care nu au pierdut nici o stîncă mai răsărită, şi-au făcut poze peste tot. Ele nu veniseră să vadă, ci, mai tîrziu, să fie văzute. Să se arate în fotografii cît de evlavioase sunt că au mitraliat cu obiectivul foto Ţara Sfîntă. Cum acolo e un loc de pelerinaj non-stop, e de presupus că nu eşti singur, că vei sta la nişte cozi că să vezi, să atingi, să simţi ce-i de simţit în acele punct nodale ale creştinismului (şi nu numai!).

Mi se pare o nesimţire uluitoare să te bagi în faţa cozii la Sfîntul Mormînt, de pildă, unde am stat un pic peste o oră jumătate ca să intrăm. Şi nu ne-a obligat nimeni să mergem acolo, a fost dorinţa noastră, a fiecăruia. Aşa că, statul civilizat, la coadă, ar fi trebuit să fie ceva su