Se acordă lui MARIAN VANGHELIE.
Omul îşi începea ziua citind arhivele DGIPI (Doi şi un sfert, pentru cunoscători). O arhivă mult dorită şi pentru care s-a bătut, având un cuvânt greu de spus în numirea şefului de la Interne. Era un mai vechi vis al său, căci, în România, dacă n-ai un dram de putere şi un pic de bagabonţeală, nu rezolvi nimic. Bagabonţeală avea, puterea (dosarelor) însă îi lipsea, chiar dacă păstra bine câteva foi compromiţătoare cu sus-puşi, cum ar fi şeful său politic de la un moment dat, Adrian Năstase.
Atât se cufundase în lectura asta, încât îl lua gura pe dinainte şi se lăuda că îi are la mână pe toţi, din toată politica. Făcea să-l vezi/auzi la Conferinţa extraordinară a organizaţiei de Bucureşti (la conducerea căreia a fost reconfirmat): Am tăria necesară şi nu-mi este frică nici de T. Băsescu, nici de E. Boc, nici de ministrul Blaga şi de niciun ministru care este. Bonzii de partid, Iliescu, Năstase, Diaconescu, Nica şi Andronescu, îi aplaudau spusele, unii cu zâmbet sibilinic, alţii cu feţe impenetrabile. Geoană, candidatul la prezidenţiale al acestui mare partid, îi e ostatec. Al lui şi al lui Hrebenciuc. Clamase la un moment dat: Avem nevoie de lideri adevăraţi, nu de maimuţoi implementaţi, iar, Geoană, lansat pentru a treia oară, ultima, dintr-un hangar plin ochi cu inşi echipaţi în roşu, este liderul dorit, nu maimuţoiul. Între timp, în teritoriu e măcel: pedeliştii seceră în grabă mâinile pesediştilor înfipte în resurse. Să-i văd pe Vanghelie şi Hrebenciuc cu cine fac campanie acum. Cu ce oameni, cu ce fonduri mai mobilizăm electoratul acum?, se plânge un primar din Dolj.
Dar omul nostru rămâne călare pe situaţie: Băsescu n-are decât să fugă în Guatemala, problemuţele extrase de el de la Doi şi un sfert vor asigura nu doar victoria prizonierului Geoană, ci şi pe a PSD. Timp de 20 de ani.
Se acord
