Casa Poporului şi Piaţa Universităţii – două locuri în care coliziunea dintre agitaţie şi indiferenţă scoate un scrâşnet insuportabil.

Bucureştiul este un oraş urât, aglomerat şi murdar, care poate fi tolerat doar în trecere, mi-a spus, onest, universitarul din Kassel după doar două zile petrecute în Capitală. Bucureştiul este un oraş frumos, i se spune „Micul Paris“, mi-a turuit operatoarea de la Agenţia Air France din Paris, în timp ce-mi completa datele în biletul de avion, pe care mi l-a întins apoi nu cu mâna, ci cu zâmbetul parcă. Mi-am aruncat ochii pe el şi am văzut că destinaţia era însă Budapesta. Şi-a cerut mii de scuze în timp ce refăcea biletul, turuind în continuare despre frumuseţile Bucureştiului. Mi-a dat alt bilet. Destinaţia trecută în el era, iarăşi, Budapesta. Excedată, ofensată chiar de rateurile propriului zel deplasat, a tăcut brusc şi mi-a completat, acră, biletul cu destinaţia Bucureşti. Bucureştiul este absolut fabulos, iar cluburile de aici sunt mai pline de viaţă decât oriunde, mi-a spus colega olandeză, după ce a petrecut câteva nopţi (pentru că zilele le-a dormit) în miezul fierbinte al barurilor bucureştene.

Văzut din afară, Bucureştiul poate să pară un accident fonetic, o varietate incertă a expresiei „Budapesta, loc al turismului decent“, în care poţi să ai parte de tot ceea ce ţi-a vândut agenţia, fantasma călătorului care vede multe şi totuşi stă pe loc, pentru că regăseşte pretutindeni aceeaşi realitate: un hotel bun, străzi curate, evenimente culturale onorabile, restaurante de calitate. Poţi să proiectezi, în abstract, aceste însuşiri şi asupra Bucureştiului, dacă nu l-ai văzut niciodată şi creditezi, mecanic şi dezinteresat, locurile comune ale reclamelor. Poţi să proiectezi aceste însuşiri asupra oraşului de pe Dâmboviţa şi dacă l-ai văzut, cu condiţia să nu fi părăsit Satul Francez pe toată durata sejurului, aş