Acum vreo două-trei săptămâni, trecând întâmplător prin centru, chiar prin zona în care se desfășura ONG Fest, m-am întâlnit cu fiica unor prieteni. Era echipată corespunzător, în tricou branduit, și împărțea pliante. O interoghez și aflu că le împarte în calitate de absolventă a unei Școli de Munte, calitate în care a și participat, alături de alți 40 de absolvenți (majoritatea, elevi și studenți), la diverse operațiuni de curățare a munților patriei de mormanele imense de gunoaie care îi populează. Mi-a plăcut ideea că niște puști pasionați de munte s-au dus de bunăvoie și nesiliți de nimeni să-l curețe de mizerii. Și că au făcut-o discret, fără tam-tam. Iar, când am mai auzit și că mașina de gunoi a fost închiriată din bănuții lor, m-am emoționat de-a dreptul. Am rugat-o pe Flavia (așa o cheamă pe montagnarda mea) să-mi trimită mai multe informații și câteva poze, ca să le dau pe blog. Voiam să le spun “Bravo!” acestor copii și în scris, nu numai verbal. Și mai voiam să le spun că poveștile de genul ăsta sunt singurele care îmi mai dau încredere în viitorul acestei țări. Dacă niște copii își dau bănuții lor pe mașini de gunoi, după care pleacă singurei la adunat de pet-uri și tampoane de pe munți, înseamnă că o să fie bine.

Dar vorbesc deja ca o babă blazată, așa că mai bine o las chiar pe Flavia să vă povestească, pentru că o face frumos și expresiv:

Acum vreo două-trei săptămâni, trecând întâmplător prin centru, chiar prin zona în care se desfășura ONG Fest, m-am întâlnit cu fiica unor prieteni. Era echipată corespunzător, în tricou branduit, și împărțea pliante. O interoghez și aflu că le împarte în calitate de absolventă a unei Școli de Munte, calitate în care a și participat, alături de alți 40 de absolvenți (majoritatea, elevi și studenți), la diverse operațiuni de curățare a munților patriei de mormanele imense de gunoaie care îi