Piaţa Universităţii este consacrată ca unul dintre cele mai importante locuri de memorie ale oraşului. Departe de a fi un simplu punct pe hartă, ea avea să devină un adevărat site „antropologic“. Modelată de memorie, ea pare a fi într-un continuu proces de transformare.

Decembrie 1989: construirea unui loc de memorie

În seara lui 21 decembrie 1989, către orele 18:00, manifestanţii anti-Ceauşescu veniţi din toate părţile oraşului au ridicat baricade improvizate în jurul Pieţei Universităţii. Forţele de ordine şi în special trupele fostei Securităţi au ripostat cu duritate. Din ordinul personal al lui Nicolae Ceauşescu, aceleaşi vehicule blindate au pătruns în masa de manifestanţi. Către orele 22 încep arestările, manifestanţii sunt împuşcaţi de la mică distanţă, atunci când nu sunt urcaţi cu forţa în autobuzele miliţiei şi aruncaţi în diferite închisori din Bucureşti. Se estimează că au fost omorâte între 50 şi 100 de persoane.

Dimineaţa zilei de 22 decembrie, Piaţa Palatului din Bucureşti. Marea adunare populară ordonată de Nicolae Ceauşescu degenerează în haos generalizat. Imaginea „celui mai iubit fiu al poporului“, pe faţa căruia vuietului mulţimii scăpate din frâu întipărise neîncredere, stupoare şi perplexitate va rămâne unul dintre cele mai puternice simboluri ale căderii comunismului în Est. După fuga în elicopter a cuplului prezidenţial, mii de lumânări sunt aprinse în Piaţa Universităţii, acolo unde a curs sângele manifestanţilor. Piaţa Universităţii capătă astfel consacrarea unui solemn loc de memorie al luptei împotriva comunismului.

Pe numeroasele pete de sânge închegat pe caldarâmul pieţei, după înspăimântătoarea noapte de 21 decembrie 1989, trecătorii veniţi să se reculeagă au aruncat monede şi au aşezat articole tăiate din primele ziare „libere“ care începeau să apară. La Biserica Colţea se păstrează o piesă excepţională, mărtu