Ziua Internaţională a Muzicii, stabilită de UNESCO pentru data de 1 octombrie, a fost sărbătorită în ţara noastră mai mult în tăcere. Sursa: Katrin Talbot
Dincolo de criză, dincolo de spargerea guvernului, dincolo de orice explicaţii, rămân realităţile, care, din păcate, nici nu sunt de ieri-de azi, ci tind către un statut de permanentizare… Iată cum se prezintă tabloul vieţii muzicale româneşti: clădirea Operei Naţionale din Iaşi este închisă de trei ani, frumosul teatru moldovenesc fiind în reparaţii care nu se mai termină pentru că… nici nu prea au început; sediul Filarmonicii din acelaşi oraş îşi primeşte publicul printre panouri de şantier şi bare de fier-beton, în timp ce la Filarmonica din Ploieşti se aşteaptă vremuri mai bune pentru o visată redeschidere a sălii de concerte, actualmente în consolidare. Dar aceste cazuri ar putea fi privite ca fericite, de vreme ce Filarmonica din Cluj-Napoca nu are sediu de mulţi ani, după cum şi Filarmonica din Braşov cântă prin vecini, iar la Filarmonica din Craiova nu demult a căzut tavanul…
Nici măcar Bucureştiul nu se simte prea bine, la Filarmonică izbucnind exploziv un conflict care se pare că mocnea de vreo două decenii. Acum, acutizat, a dus la demisia dirijorului- manager Cristian Mandeal şi la anularea din program a „Concertului pentru pian”, de Paul Constantinescu, din chiar reprezentaţia de deschidere a stagiunii, eveniment dedicat Centenarului „Paul Constantinescu”, sărbătorit deci… în lipsă.
Ca să nu mai vorbim de ecourile negative legate de sala improprie în care au avut loc concertele simfonice din Festivalul „George Enescu”, capitala noastră „europeană” neavând timp, loc, bani sau chef să ofere publicului o sală de concerte adevărată. Noroc cu Ateneul, devenit, întâmplător, din arenă de circ sală de conferinţe şi apoi casă a muzicii, pe traseul unei istorii palpitante, p
