Motto: "Orice zi în care pesedeii sunt ţinuţi departe de banii ţării e o zi binecuvântată" - Mircea Mihăieş

Dan Nica face o declaraţie care în orice alt stat ar fi stârnit un scandal de proporţii: că alegerile urmează a fi fraudate. În sprijinul acestei afirmaţii aduce chestiuni de o banală generalitate, jenante până la ridicol şi generatoare de valuri până la paroxism. Emil Boc îl demite. PSD se supără şi, plângând ca o căprioară rănită-n crupă, se retrage de la guvernare. Emil Boc formează un nou guvern, ghidându-se după legislaţia în vigoare, nu după bunul plac. Iar preşedintele Traian Băsescu - pentru a nu ştiu câta oară! - încearcă să determine pesedeii să facă politică, nu caterincă. Dar PSD preferă caterinca (pentru că, în realitate, nici nu ştie să facă altceva), horele, lacrimile, telenovela, îmbrăţişările patetice, absolut tot ce ţine de un teatru al grotescului, de un teatru care, în scenă, ar atrage aplauze, dar care, în viaţa reală, stârneşte milă şi dezgust.

Pe scurt: dacă Traian Băsescu va câştiga alegerile, va propune Parlamentului un premier. După două refuzuri, în interiorul unui termen stabilit prin Constituţie, va dizolva Parlamentul şi vor urma alegeri anticipate. Astfel - dacă vreţi - începe să se facă politică adevărată în România. Dar PSD e luat prin surprindere, pentru că acest partid mare şi încăpător, acest bazar insolit, detestă, de fapt, politica. Pesedeilor le plac mica învârteală, şuşoteala, şedinţa apocaliptică, agapa cu bancuri, consensul, mâna mângâind altă mână, îmbrăţişările veninoase, zâmbetul inexpresiv şi tâmp. Aşa că nu aveam de-a face cu nicio criză politică, ci cu o criză pesedistă. Abia când Constituţia României va deveni neputincioasă în faţa politicii de gang, vom putea vorbi de o "criză politică".

În Brăila, această eternă Cubă a României, evenimentele politice recente par a fi deranjat po