Evoluţiile din ultimele săptămâni ar putea semnala o relansare a relaţiilor dintre SUA şi Iran.

Acordul încheiat la Geneva, la 1 octombrie, între Iran şi grupul celor 5+1, reunind statele membre permanente ale Consiliului de Securitate (SUA, Rusia, China, Marea Britanie şi Franţa) plus Germania, reprezintă un compromis major în relaţia dintre Teheran şi comunitatea internaţională. Mai mult, întâlnirea dintre negociatorul şef iranian Saeed Jalili şi William J. Burns, numărul 3 în ierarhia Departamentului de Stat, nu are precedent în relaţiile la nivel înalt dintre Iran şi SUA din ultimii 30 de ani. După un prânz de 45 de minute între cei doi oficiali, Iranul a acceptat ca, în termen de două săptămâni, să pună la dispoziţia inspectorilor Agenţiei Internaţionale a Energiei Atomice (AIEA) centrul de la Qom – o instalaţie clandestină de îmbogăţire a uraniului deconspirată de SUA spre sfârşitul lunii septembrie. Totodată, Teheranul a anunţat disponibilitatea sa de a trimite în Rusia, respectiv Franţa trei sferturi din stocul său cunoscut de uraniu uşor îmbogăţit pentru a fi reconfigurat şi folosit într-un reactor de cercetare medicală din Teheran.

Totuşi, este puţin probabil să asistăm la o schimbare la faţă a regimului Ahmadinejad, un regim care nu cu foarte mult timp în urmă ameninţa să şteargă de pe faţa pământului Israelul. Nu numai că Iranul are în spate o lungă istorie de activităţi clandestine care încalcă flagrant tratatul de nonproliferare şi rezoluţiile Consiliului de Securitate, însă episodul recent al descoperirii facilităţilor de îmbogăţire a uraniului dezvoltate într-o bază militara lânga Qom (un centru similar a fost identificat şi la Natanz în 2002) pare să confirme faptul că Iranul nu a renunţat niciun moment la intenţia dezvoltării unei componente militare a programului său nuclear. În plus, cu numai câteva zile înainte de Acordul de la Gen