Corul visătorilor va zice mereu: „Există, cu siguranţă, suflete-pereche”, iar pragmaticii vor strâmba din nas în faţa a ceea ce numesc mit şi iluzie. Sursa: Hepta
Poveştile cu happy- end ale copilăriei, lecturile bulversante ale adolescenţei, filmele cu personaje ce trăiesc iubiri colosale ne fac să tânjim, la fel ca personajele de poveste ce ne-au marcat de-a lungul timpului, după cel/ cea care trebuie să fie sufletul-pereche.
Un fel de „Fata Morgana”, despre care ştim că, dacă am atinge-o vreodată, ar trebui să vibreze pe aceeaşi undă cu noi, să ne citească gândurile, să ne completeze frazele, să ne înţeleagă dintro clipire nemulţumirile şi să se dea peste cap pentru fericirea noastră. Că e utopie sau nu, preferăm să nu ne batem capul şi ne permitem, din când în când, să visăm la cuplul ideal.
Din Călăraşi în Bangladesh, în căutarea sufletului
Se spune că îţi recunoşti sufletul-pereche de îndată ce ţi-a intrat în câmpul vizual, că ceva nedefinit vibrează puternic şi că, instantaneu, ai revelaţia marii descoperiri.
„Să fim realişti”, spun scepticii! Sunt peste 6 miliarde de oameni pe glob, cum am putea crede că avem vreo şansă să întâlnim unica pereche? Mai ales că o mare parte dintre ei îşi duc existenţa prin China sau India. Care sunt şansele Mariei din Dragalina, Călăraşi, ca Maroof, din Bangladesh, sufletul ei pereche, să descindă tocmai la ea în bătătură?
Aria de căutare, prin urmare, este restrânsă, aşa că trebuie să ne mulţumim cu alte suflete compatibile, găsite în vecinătate, alături de care să şlefuim o relaţie.
„O relaţie fericită nu vine de la sine”
Dacă pornim în căutarea partenerului convinşi că unul singur ne este destinat şi că, odată găsit, compatibilitatea maximă va face ca relaţia să meargă ca pe roate, riscăm să eşuăm lamentabil. „O relaţie fe
