Deşi are o vechime de peste jumătate de mileniu şi numeroase perioade înfloritoare, 13 ani din istoria cetăţii Făgăraşului sunt negri. Sursa: Mari Grosu

1 /.

Între 1948 şi 1960, aici au fost închişi prizonieri politici ai comuniştilor. Acum, centrul care strânge laolaltă cultură săsească, românească şi ungurească se bate cu degradarea timpului. Din păcate, deocamdată luptă singur. Făgăraşul este un oraş aflat cam la jumătatea distanţei din Braşov şi Sibiu.

Privind înspre sud, vezi munţii cu acelaşi nume, atât de înalţi încât podişul de la nord de Făgăraş pare o câmpie, ba chiar una foarte lină. Toate autobuzele te lasă în faţa unei imense biserici, construită din cărămidă. Aproape 100 de oameni stau în faţa ei, în pâlcuri dispersate care caută locurile cu soare. Deşi maşinile trec la câţiva metri, zgomotul pare să nu deranjeze pe nimeni. Duminica se face slujbă, chiar dacă locaşul este în renovare. La Făgăraş, preotul şi-a luat portavocea şi îşi face treaba, chiar dacă uneori trebuie să ridice tonul pentru a acoperi un claxon inutil al vreunui şofer nervos şi grăbit.

Grupul din faţa bisericii avea să stea aici până la ora 12. După vizita cetăţii, nu aş fi putut spune că vreunul dintre cei de dimineaţă lipsea. Ba chiar am regăsit grupul mai numeros şi de această dată compact, soarele ridicându-se chiar deasupra locului.

Reşedinţă princiară

Peste drum, stă o statuie a doamnei Stanca, legendara soţie a lui Mihai Viteazul. De aici, pe sub sălcii care se întind pentru a atinge apa de la rădăcinile lor, se poate vedea Cetatea Făgăraşului, un loc care poartă o istorie a convieţuirii dintre români, saşi şi maghiari.

Mai întâi, aici a fost o sărmană cetate de lemn cu val de pământ. Construcţia unei adevărate cetăţi a început în secolul al XIV-lea, pentru ca două secole mai târziu aici să răsară