Vladimir Tismăneanu: „Colonelul Hugo Chavez iubeşte Rusia lui Vladimir Putin.”

A mers acolo recent pentru a opta oară, a ţinut înfocate discursuri anti-americane, a comparat Statele Unite cu un fioros şarpe boa care înghite fiinţe mici şi inocente. Sunt obsesii bine cunoscute, parte indestructibilă a unei structuri culturale întemeiată pe o mistuitoare manie a persecuţiei. Nu doar histrionicul dictator de la Caracas, dar şi scriitori celebri, de la Pablo Neruda şi Miguel Angel Asturias la Carlos Fuentes şi Gabriel Garcia Marquez, au pedalat pe aceste fixaţii născute din gelozie nedomolită şi narcisism resentimentar.

Tema relaţiei dintre America Latină şi Statele Unite a fost examinată cu impecabilă competenţă istorică de către regretatul gânditor conservator venezuelean Carlos Rangel. Pentru cei care nu obosesc să-mi rescrie biografia, amintesc că am fost extrem de apropiat de acest politolog şi jurnalist excepţional, un liberal-conservator de orientare aroniană, unul dintre principalii susţinători ai libertăţii pe un continent unde a fost şi rămâne de bonton să aplauzi dictatorii. Căsătorit cu vara primară a tatălui meu, Sofia Imber, directoarea Muzeului de Artă Contemporană din Caracas, Carlos Rangel a fost unul dintre puţinii intelectuali latino-americani care au îndrăznit să susţină politica anticomunistă a lui Ronald Reagan.

Sofia Imber şi Carlos Rangel m-au ajutat în prima perioadă a şederii mele în Occident (lucru menţionat şi în dosarul meu de urmărire produs de către DIE, care, în mod ironic, este infinit mai exact decât basmele scornite acum de unii şi de alţii). Am locuit la ei în 1982, am lucrat la Muzeul de Artă Contemporană (Museo de Arte Contemporaneo „Sofia Imber”-MACSI), scriind un capitol din catalogul expoziţei dedicat marelui artist cinetic Jesus Soto. La ei în casă am ascultat prima oară discul cu cântecele d