Până în ’89, de la vârste fragede, copiii erau implicaţi în discipline sportive. Noile tentaţii i-au îndepărtat pe copii de arene. La douăzeci de ani de la Revoluţie, bilanţul e tragic. Altădată asaltate de copii, arenele rămân goale şi multora li se găsesc alte destinaţii. Asta, pentru că prea puţini îşi doresc azi să facă sport. Ritmul vieţii îi face uneori pe părinţi să fie mulţumiţi când copilul stă la computer ori la televizor.
„E bine că nu stă cu golanii pe stradă, să se bată”, e cea mai des întâlnită explicaţie. Pe lângă lipsa culturii sportive, cele două ore de educaţie fizică de la şcoală s-au redus la una singură.
Profesorul Traian Magheru, de la Clubul Sportiv Municipal Arad, a vorbit, pentru „Adevărul de Seară”, despre gravitatea situaţiei.
„La Revoluţie am spus că e foarte bine că s-a trecut în sfârşit la democraţie. Dar nu a fost una corectă, bine înţeleasă. Profesorii au înţeles că în sport elevii fac ce vor ei, ori educaţia fizică nu se face decât cu nişte reguli precise. A intervenit şi comoditatea, iar elevii au început să lipsească de la ore”, a declarat dascălul arădean.
Schimbare de tactică
Magheru indică necesitatea unei implicări mai mari din partea tuturor. „Dacă ai lăsa matematica la latitudinea elevilor, prea puţini ar fi la ore la această materie. Nu ar trebui constrânşi elevii să facă educatie fizică, ci trebuie facut în aşa fel încât să se bucure toţi copiii de ea”, a precizat profesorul.
Arădeanul spune că efectele lipsei de mişcare se vor vedea pe termen lung. „Suntem printre primii în lume cu tineri care au deficienţe fizice. Sunt copii inactivi în România, nu se angreneaza în mişcare”, a conchis Magheru.
