Santierele navale romanesti resimt din greu criza economica mondiala. Pentru angajati, situatia pare de neinteles. Anii trecuti se faceau angajari pe banda rulanta. sefii de la santierul coreean din Mangalia (Daewoo Mangalia Heavy Industries) organizau saptamanal caravane in satele din judetul Constanta, dar si in tarile invecinate (Republica Moldova si Ucraina) pentru a gasi forta de munca. Era nevoie de multi oameni, pentru ca se lucra in plin, iar santierul era acoperit de lucrari pentru trei-patru ani. Conditiile oferite erau demne de invidiat: salarii de circa 2.000 de lei, transport asigurat, carte de munca, mancare si cazare, chiar posibilitatea de a-si cumpara locuintele in care stateau. Compania construia blocuri pentru a-si fideliza angajatii. Cu toate acestea, oamenii veneau, se specializau in diferite domenii si plecau pe santiere din Norvegia, Irlanda, Statele Unite ale Americii, pentru salarii de cateva ori mai mari.

In disperare de cauza, managementul de atunci al companiei a apelat la solutia extrema: muncitori din strainatate. Nu a mai fost vorba de Republica Moldova, de aceasta data, ci de tari "exotice" si indepartate. Printr-o campanie eficienta de recrutare, la DMHI au ajuns muncitori din China, Vietnam si Sri Lanka. Pentru a se simti ca acasa, acestora li s-au creat toate conditiile. Aveau chiar si un bucatar de aceeasi origine, care sa ii faca sa uite "dorul culinar" de casa.

Criza economica a adus cu sine o lipsa acuta de comenzi. "Flota mondiala are de suferit: jumatate este trasa pe dreapta. Categoric, au scazut numarul de comenzi, necesarul de tonaj, mai bine zis, la nivel mondial. Un santier naval nu este conectat numai la economia europeana, ci la cea mondiala, iar daca nu exista cerere si oferta, navele stau pe dreapta", a spus Mihai Daraban, presedintele Camerei de Comert, Industrie, Navigatie si Agricultura Const