Ninşi de ani şi de griji, dar având satisfacţia deceniilor în care au muncit pentru un viitor mai frumos pentru copiii lor, pensionarii din Craiova s-au bucurat de cel de-al treilea bal consecutiv dat în cinstea lor.

Au venit devreme. Câte unul sau mai mulţi, perechi-perechi, încărunţiţi frumos şi purtând pe chip nobleţea anilor; îmbrăcaţi elegant, cu graţia şi rafinamentul altor vremuri; în taioare şi costume păstrate cu grijă în dulapurile mirosind a naftalină sau în uniforme militare a căror uzură dispărea în preajma decoraţiilor aurite; cu distincţie şi maniere elegante, coborând parcă dintr-o altă epocă, aceea a răbdării, a conştiinciozităţii, a seriozităţii şi a bunului gust. Un pic stingheri şi ceva mai mult emoţionaţi, au trecut pragul restaurantului încercând un sentiment de orgoliu: era petrecerea lor, a pensionarilor din Craiova.

După 45 de ani de muncă, pustiul

Au primit invitaţia cu bucurie. Dincolo de intenţia Primăriei Craiova - aceea de a recompensa persoanele vârstnice pentru nenumăraţii ani de muncă - era un prilej minunat de a se întâlni cu prieteni de demult, de a depăna amintiri din vremea în care biroul modest în care lucrau mai mereu peste program era universul lor mic şi familiar. Au venit la petrecere aşa cum fac de trei ani încoace, încercând să se simtă din nou tineri.

„Invitaţia a ajuns săptămâna trecută“, povesteşte un domn albit de timp - fostul economist Marin Burci, ajuns astăzi la frumoasa vârstă de 75 de ani. Zâmbeşte cald, ca un bunic fericit, şi poartă la mână, cu demnitate, vechiul lui ceas Racheta, slujitor credincios de pe vremea când era şef de serviciu în industria alimentară. „Nu venim aici să mâncăm şi să bem, că, slavă Domnului, fiecare are acasă cu ce să-şi ducă zilele. Ci, îndeosebi, să mai întâlnim oameni din generaţia noastră - cum m-am întâlnit eu aici, după amar de ani, cu do