A muncit mult pentru a-şi construi o carieră. Când nu pune la cale politici de mediu, cântă la acordeon croşetează sau îngrijeşte grădina de trandafiri din curtea casei.

ADS: Care este cea mai mare dorinţă a dvs?

E.J.: Dorinţa mea este să-mi lase Dumnezeu acelaşi suflet, aceeaşi putere de muncă, dăruire şi linişte. Mi-aş dori să fiu suficient de puternică astfel încât să fiu utilă mult timp de acum încolo.

ADS: Care este cel mai important proiect la care v-aţi implicat?

E. J. : Cel mai important este proiectul „Managementul European al ariei naturale protejate „Cheile Sohodolului““, care este finanţat din bani europeni. Acesta constă în realizarea unor platforme în zonă unde vor fi montate lunete pentru observarea florei şi faunei.

Provine dintr-o familie de oameni simpli. A fost mereu premiantă la şcoală. „Din clasa I până într-a XII-a am fost premiantă. Mi-a plăcut să învăţ. De mică mi-a plăcut să pictez şi să desenez, opt ani am luat lecţii de pictură. Pentru fiecare laborator de biologie desenam planşele pe care se explica la studenţi. Am participat la câteva concursuri de pictură în urma cărora amobţinut diplome şi premii“, povesteşte Elisabeta Juveloiu. Întotdeauna i-a plăcut să fie activă şi să facă ceva util în viaţă. A urmat şcoala de muzică, secţia acordeon. „Cânt şi acum la acordeon, îl folosesc şi eu şi soţul meu la diverse chefuri organizate în familie. Soţul meu ştie să cânte la acordeon fără să aibă vreo şcoală în domeniu, iar fiul meu este solist de muzică“.

La ţară a descoperit sufletul românului

În 1978 a absolvit Facultatea de Agronomie din cadrul Institutului Agronomic din Timişoara. „M-am angajat la o fermă agricolă din Calafat şi am devenit inginer-şef. Deşi îmi doream să am facultatea e drept, niciodată nu am regretat că am lucrat în agronomie. Acolo am descoperit sufletul românului.