Şi judecătorii sunt oameni. Au pasiuni şi hobby-uri pe care le întreţin în timpul liber şi pentru care sunt gata să meargă până la capătul lumii. Sau până în Danemarca, dacă acolo este capătul lumii.

Cum nu suntem siguri că Danemarca = locul unde se pune harta în cui, nu pariem. Simona Lungu, judecătoarea porno 2, a făcut-o însă în locul nostru. Nu, nu a jucat la pariuri. Dar s-a dus până în Danemarca, bineînţeles. Pe o casetă video în care îi învăţa pe bătrânii vikingi cum se agaţă o "paraşută" (localnică de-a lor sau româncă de-a noastră) după gusturi şi buzunare. Ăia de la MISA explicau că pe casetă este vorba despre altceva: de' mesaje profunde care cică vin din absolut şi intră la loc tot acolo. Noi, mai profani de felul nostru, zicem simplu: e pornache toată ziua. Dar nu ne supărăm pe asta sau pe doamna judecătoare. Doar dumneai şi clanu' Duduianu au avut interesu' să promoveze serios România. Ce a auzit danezu' sau japonezul despre "Land of choice" a lu' madam Udrea? Absolut nimic. Avem nevoie de oameni ca judecătoarea porno ca să ne exportăm "mioarele" peste graniţă. Păcat că acu' a fugit în Suedia la Bivolaru. Am rămas cu un stoc serios de "tiriste" pe cap, care se măreşte pe zi ce trece, iar de România nu se mai ocupă nimeni "profound".

Însă în urma prestaţiilor ei "artistice" au rămas o serie întreagă de nedumeriri fără răspuns. Ca de exemplu: De ce nu a fost şutată din Magistratură judecătoarea porno 2 la fel de rapid ca o altă colegă "prestatoare", judecătoarea porno 1, care fusese scoasă afară la "aer curat" doar câteva zile mai târziu după ce pozele ei indecente inundaseră internetul? Probabil fiindcă porno-ul acesteia din urmă nu avea nici o "intenţie" spirituală în el. Şi la fel de probabil judecătoarea în cauză nici nu făcea "lobby" prin bordelurile şi video-chaturile de afară pentru România. Doamna numărul 2 o făcea cu n