Ion Cristoiu crede că Geoană a mai făcut un pas spre Preşedinţie, idee pe care o argumentează în trei paşi:
1. Deşi Traian Băsescu îşi va fi frecat mâinile de bucurie că, picând în capcană, Mircea Geoană va fi luat la întrebări de PSD-iştii derutaţi, la Romaero au venit, cu trenuri, autobuze şi limuzine, 15.000 de delegaţi. Care, culmea!, aşa derutaţi cum erau, au zbierat cât au putut de tare, să se audă la televizor: Geoană, preşedinte!
2. Bravii bărbaţi politici Ion Iliescu şi Adrian Năstase, adversari de moarte ai liderului PSD, au susţinut totuşi candidatura lui Mircea Geoană. Cu noduri, cu nuanţe, cu clipitul din ochi, şmechereşte, dar au susţinut-o!
3. Prin Daniela Popa, Partidul Conservator al lui Dan Voiculescu a votat pentru candidatura lui Mircea Geoană. În discursul final, deşi a sesizat nuanţele, Mircea Geoană n-a lăsat o clipă impresia că l-ar fi deranjat. Altuia, poate, înzestrat cu un minim orgoliu, i s-ar fi citit pe faţă conştiinţa acestor nuanţe. Ce prostănac!, vor fi exclamat cei atenţi la nuanţe, şi nu la fapte. Citeşte aici
În Gândul, Rodica Ciobanu se preocupă de soarta Parlamentului, căriua mai că îi plânge de milă pentru că l-a luat Băsescu la ţintă.
Lozinca electorală a lui Traian Băsescu şi a partidului său ar putea fi, în sfârşit, rostită: “Cine nu este cu noi e împotriva poporului!”. Şi primul duşman al poporului pe lista băsesciano-pedelistă este Parlamentul. Atacul la instituţia fundamentală a democraţiei a început în 2007, o dată cu referendumul pentru suspendarea şefului statului. Atunci, nesuspendatul Băsescu i-a identificat pe cei 322 şi şi-a manifestat dorinţa de a-i arunca de la balconul Casei Poporului. I-a mai suportat până toamna aceasta, când a venit cu propunerea unui referendum pentru Parlamentul unicameral, redus la 300 de membri, care ar urma să se desfăşoare chiar în ziua scrutinului preziden
