Expoziţia Damian, lucrări din muzeele şi colecţiile româneşti: 1930-1946 prezentată de istoricul şi criticul de artă dr. Radu Varia la Palatul Mogoşoaia a surprins şi entuziasmat pe toată lumea. O altă expoziţie, cu opere recente, are loc la Muzeul Naţional de Artă Contemporană.
● Jurnalul Naţional Domnule Radu Varia, în epilogul splendidului dumneavoastră volum dedicat artei lui Horia Damian, pe care-l numiţi "un mare solitar al secolului 20", am citit o frază care m-a impresionat: "La aproape 88 de ani el se poate întreba cu seninătate dacă Occidentul i-a acordat sau nu încă recunoaşterea pe care o merită". Şi citaţi răspunsul artistului: "Sunt mândru să nu fiu aplaudat într-o epocă în care triumfă lipsa de talent şi în care, mai mult, talentul e rău văzut. Rămân la convingerile mele, încercând să redau frumosul şi adevărul, în respectul artei de a le exprima şi al valorilor eterne ale picturii". Cum trebuie privită această afirmaţie?
● Radu Varia E reflecţia plină de demnitate, şi lucidă, a unui artist-filosof care a străbătut 80 de ani în căutarea perfecţiunii, care nu a cedat strivitoarelor curente dominante ale epocii şi care este îndreptăţit să spună cu absolută francheţe, aşa cum aţi citit în cartea mea, că: "De la un moment dat, nimic nu m-a mai interesat din ceea ce se făcuse până atunci în pictură. Am inventat totul, formele, tehnicile, un univers care nu se regăseşte la nici un alt artist". Asemenea reflecţii sunt privilegiul marilor artişti. Gândiţi-vă la Cézanne care în ultimul an de viaţă, 1906, scria o frază ca aceasta: "Cred că am făcut câteva mici progrese. De ce atât de târziu, şi cu atâta dificultate?"
UN ACT VITAL PENTRU ARTA ROMÂNEASCĂ
● Timp de 40 de ani aţi organizat în marile muzee ale lumii expoziţiile Damian... Fiind vorba de un "mare solitar", şi nu de un artist comercial, trebuie să fi dus
